editeaza

• 1
• 2
• 3

• De ce e mai e nevoie de Mircea Morariu sursa: Revista Familia -pg.123
  Posesor a două licențe universitare, prima în politologie, cea de-a doua în teatru, creator al unei metode didactice proprii de dobândire a principiilor și deprinderilor fundamentale ale artei actorului, metodă de succes și care și-a dovedit eficiența nu doar în cadrul Departamentului de Teatru creat de el însuși la University of California, ci și în multe alte locuri din SUA ori din Europa (inclusiv în România, unde a metoda cu pricina a ajuns să fie cunoscută datorită unei traduceri girată de Facultatea de Teatru și Televiziune de la Universitatea clujeană), teoretician și critic de teatru, bun cunoscător al teatrului românesc pentru care dovedește o simpatie îndatoritoare, Robert Cohen este, de asemenea, un apreciat scriitor de literatură dramatică. Piesa Machiavelli - Arta terorii, jucată în premieră pe țară la Naționalul clujean, s-a bucurat de o bună primire în câteva teatre profesioniste din Statele Unite, dar și în Ungaria.
  Citeste tot pe Revista Familia -pg.123
• Machiavelli şi colecţia sa de orori. de Radu Constantinescu sursa: Ziarul financiar
  Kilograme de sânge (a se citi vopsea roşie) curg pe scena Teatrului Naţional din Cluj. Disecţie de cadavre, limbi tăiate la... vedere, ochi scoşi cu pumnalul, scaune de tortură aduse parcă din bolgiile Inchiziţiei şi multe asemenea orori muiate în sângele utilizat cu generozitate de scenograf şi de actori fac din spectacolul Machiavelli: Arta terorii unul destul de greu de suportat de către spectatorii mai slabi de inimă. Şi, totuşi, un spectacol absolut fascinant! Un spectacol despre frică şi despre putere, despre teroare ca singurul instrument prin care dictatura reuşeşte să se impună.
  Nicollo Machiavelli admite faptele care înspăimântă. Câteva cuvinte din Principele devin motto-ul acestui spectacol: "Ceea ce are mai mult efect asupra oamenilor este frica: principele să caute a se face temut mai mult decât iubit". Pentru el, Cesare Borgia, minte clară şi inimă hotărâtă, dar lipsit de orice simţ moral, este un om de mai mare valoare decât
  Citeste tot pe Ziarul financiar
• Nichi Machi, ce-ţi mai place sângele năclăit! de Paul Boca sursa: Art Act Magazine
  Pentru titlul ales ar trebui, probabil, să le plătesc zeciuială colegilor de la Libertatea şi CanCan. Pentru spectacolul despre care am să vorbesc, însă, îi sunt dator, mai mult sau mai puţin, rezistenţei acumulate în nopţile copilăriei, atât de duios petrecute în compania filmelor din seria Saw. Machiavelli: arta terorii, spectacolul lui Răzvan Mureşan de la Teatrul Naţional din Cluj, e cam ca sângele care sare pe pereţi. La început e şocant, visceral, crud, cade, eventual, în stropi mici, şi asupra audienţei, după care începe să se usuce, până când devine o pată brună şi scârboasă ce nu exprimă altceva decât jegul învechit şi morbid, pată sinistră căreia îi mai rămâne singura putere de a stârni o întrebare ca „ce dracu’ s-a întâmplat acolo?”. Da, Machiavelli... are sânge pe pereţi, în decorul altfel fascinant închipuit de Adrian Damian, folosindu-se de schiţele anatomice ale lui Leonardo, are oameni mai mult sau mai puţin
  Citeste tot pe Art Act Magazine