editeaza

• 1
• 2
• 3

• FNT 2018: „Mamă, mi-am pierdut mâna!”, de Maria Kontorovich de Sorin Șerb sursa: europalibera.org
  O piesă cumva moralizatoare, pe alocuri supărător-didactică, despre efectele unei vieți debusolate la marginea societății
  Teatrul Tineretului din Piatra Neamț... Probabil că nu există teatru în România care să se fi adaptat mai bine numelui pe care-l are, în cazul de față, al Tineretului. Actorii, chiar și (puținii) trecuți de tinerețe, par să șteargă bariera vârstelor odată intrați în rol. Și dacă sunt ajutați și de un text cum este „Mamă, mi-am pierdut mâna!” de Maria Kontorovich (inspirat tradusă de Raluca Rădulescu) chiar că iese un bairam tineresc pe cinste, cu sclipici, mașini de fum, karaoke, supereroi, vodcă și ruffies, bullying, selfie-uri și orgii LIVE.
  Mașka (Aida Avieriței) este o fetiță de șaisprezece ani pierdută într-o gubernie îndepărtată a Rusiei, care-și dorește să fie model, vedetă, Miss Moscova, cea mai tare din gașcă. Are haine haioase, așa cum trebuie să poarte fetele de gașcă: blugi rupți,
  Citeste tot pe europalibera.org
• Important e să nu îţi pierzi minţile - Mamă, mi-am pierdut mâna!, la FNT şi Teen-Fest, 2018 de Andrei Vornicu sursa: Zi de zi, Tg. Mureş
  Adolescenţa e un subiect care se pretează la nenumărate tipuri de interpretări şi abordări. Perioadă de tranziţie către maturitate, tulbure şi revelatoare în acelaşi timp, coincide cu etapa marilor descoperiri ale vieţii, a visurilor personale, a îndrăznelii şi uneori a inconştienţei, dar şi a cristalizării temerilor, complexelor, a fricii de necunoscut şi a derivei existenţiale. Spectacolul Mamă, mi-am pierdut mâna! de Maria Kontorovici, pus în scenă de Alexandru Mâzgăreanu la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, explorează acest set de conflicte cu care oricine se identifică într-o măsură mai mică sau mai mare.
  Maşka este o adolescentă aflată într-un război deschis cu cei din jurul său, pe care îi consideră plictisitori, tâmpiţi şi lipsiţi de profunzime, cu tânăra ei mamă, care nu o sprijină, ci îi accentuează insecurităţile şi, nu în ultimul rând, cu ea însăşi, încercând să se auto-descopere. Maşka,
  Citeste tot pe Zi de zi, Tg. Mureş
• „Mamă, mi-am pierdut mâna” şi tot nu m-am găsit pe mine de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Idealuri de plastic şi carton. Aşa trăim cu iluzia unui avatar de lume pe care îl mai tunăm pe ici pe colo cu câte o apreciere a unui police ridicat într-o doară, cu câte un zâmbet antrenat în mii şi mii de selfie-uri, cu câte o voce a unui Siri prietenos-neutru care ne spune „Noapte bună” dacă îl rugăm. Dar cu fiecare nouă aplicaţie instalată, cu fiecare click şi scroll şi swipe ne plastifiem tot mai mult şi simţurile, şi emoţiile până când devenim mai mult virtuali decât reali şi ştim să simţim mai intens prin emoticoane decât prin sentimente. Inimi de plastic şi minţi de carton gata să fie modelate şi folosite pentru o mie şi una de întrebuinţări în funcţie de cerinţele venite via social media. Suntem mai maleabili şi mai adaptabili decât oricând, grabnic doritori de renunţare la principii, identitate şi sine însuşi în favoarea unei personalităţi de împrumut, custom-made de trendsetteri. Şi mai zâmbim puţin,
  Citeste tot pe Yorick
• Vârsta întrebărilor devenită vârsta marilor decepții de Mircea Morariu sursa: Yorick
  Maria Kontorovici, autoarea piesei Mamă, mi-am pierdut mâna, tradusă în românește de Raluca Rădulescu, regizată de Alexandru Mâzgăreanu și prezentată în premieră pe țară de Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, este născută în 1994. Așadar, autoarea nu a depășit chiar foarte demult vârsta adolescenței, aceea la care se află o bună parte dintre eroii piesei sale.
  Maria Kontorovici este deopotrivă scriitor de literatură dramatică și regizor. În prezent, lucrează la Centrul de Teatru Contemporan din Ekaterinburg. Deja se dovedește sigură pe tehnicile și strategiile de scriitură, pe replică, pe meșteșugul construcției dramatice. Probează simțul echilibrului și, cu toate că mai mult ca sigur, empatizează cu tragedia Mașkăi, are capacitatea de a nu cădea niciun moment în atitudini lacrimogene.
  Într-un fel, Maria Kontorovici încearcă să nu fie rusoaică, însă totuși este. Fie și numai pentru faptul că mai toate personajele scrierii
  Citeste tot pe Yorick