editeaza

• 1
• 2
• 3

• „MAMMA MIA!” Spectacolul irezistibil de Andrei Bulboacă sursa: b-critic.ro
  A trecut ceva timp de când pe scenele din Bucureşti nimeni nu s-a mai încumetat să monteze spectacole de musical la nivel de Broadway. Încercările au fost stângace, uneori cu actori care nu aveau pregătirea vocală specifică, sunetul era slab, iar produsul final nu se ridica la rangul unui astfel de spectacol. Aşadar, observând potenţialul enorm pe care acest gen de evenimente îl poate avea, Telekom şi compania Wonder Theatre s-au gândit să aducă pe scenele din ţară celebrul musical „Mamma Mia!”. Surprinzător, cele patru reprezentaţii de la Sala Palatului au fost aproape sold-out, aşadar, peste cincisprezece mii de oameni au plătit bilet să vadă musical în România. Şi, oricât de celebri ar fi artiştii din distribuţie, dar şi piesele din show, motivul principal este că scena din România are nevoie de asemenea reprezentaţii.
  Calitatea şi munca din spate s-au văzut în fiecare moment. Minusul a fost sonorizarea. Oricât de talentaţi ar fi fost
  Citeste tot pe b-critic.ro
• Mamma Mia! E vremea musicalului! de Elena Coman sursa: Yorick
  După ce urmărești să prinzi bilete la musicalurile din străinătate, ajungi acolo, ești fascinat și ți-ai dori să vezi un astfel de spectacol în fiecare săptămână. Când auzi că se montează „Mamma Mia!” în România, ești la curent cu tot ce se întâmplă, cu procesul de creație, dai follow pe Facebook și Instagram, curg love-urile și wow-urile și aștepți cu nerăbdare să-l vezi. Filmul îl știi pe dinafară, fredonezi melodiile celor de la ABBA – fie că ai crescut cu ele, fie că ai redescoperit muzica anilor `70-`80 –, iar distribuția spectacolului e numeroasă și adună laolaltă artiști cunoscuți. Se anunță un super show și nu l-ai rata pentru nimic în lume. Asta pentru că are toate ingredientele necesare unui spectacol reușit, dar și pentru că industria teatrală românească nu produce suficiente musicaluri. Da, ne plac spectacolele fastuoase, care să îmbine și elemente coregrafice și muzicale, cu decoruri impresionante și
  Citeste tot pe Yorick
• Mamma mia! de Alexandru Pătrașcu sursa: Adevărul
  Iată, în sfârşit, un musical ca la carte. Un produs, ba chiar unul industrial, cu succes mare la public. Conceptul nesofisticat, cât se poate de corect politic prin feminismul pe care-l susţine (ba chiar dând peste nas familiei tradiţionale), a făcut ca Mamma mia! să vândă 16.000 de bilete în numai patru zile, la Sala Palatului. Şi, important de precizat, proiectul a fost finanţat de firme private, în totalitate.
  Un succes indiscutabil pe Broadway sau în West End-ul londonez, încă din 1999, Mamma mia! a confirmat şi la Bucureşti. Musicalul are la bază un scenariu simplu şi direct, plin de situaţii amuzante sau serioase, însă muzica trupei ABBA este ceea ce atrage ca un magnet. După aproape patru decenii, ea rămâne la fel de proaspătă, aş putea spune că ABBA reprezintă în muzica pop/disco ceea ce înseamnă Mozart pentru muzica clasică. Toate hiturile lor sunt aici, în acest musical, şi e greu de crezut că cineva ar putea rămâne neimpresionat
  Citeste tot pe Adevărul
• „Mamma mia!” – Abba, Loredana şi Sala Palatului de Alina Epingeac sursa: Yorick
  De câţiva ani buni, cam 15, de când „Cadavrul viu” se juca la TNB, ne-am dat seama că scenelor din Români le lipseşte musicalul ca aerul. Aşa că peste doi ani ne-am cumpărat prima franciză; nici mai mult nici mai puţin decât „Chicago”. A venit lumea buluc. Dar de la prima tentativă în care aşteptările mari erau cam înşelate de produsul artistic şi până la 4000 de oameni cântând la final de spectacol astăzi e cale lungă. Şi încă mai e mult până departe. Dar măcar calea există şi se îmbogăţeşte şi se profesionalizează la locul de muncă. Pentru că şcoală de musical în adevăratul sens al cuvântului tot nu avem şi nici nu avem cum să creştem ca Făt-Frumos într-un an cât alţii în zece şi să ne minţim că suntem mai ceva ca pe Broadway. Nu suntem şi nu avem cum să fim. Pentru că talentul, buna voinţă, dorinţa, carisma şi multă energie nu au cum să ţină loc de exerciţiu cu instrumentul din dotare – propriul corp.
  Citeste tot pe Yorick