editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Întâlnire cu Cioran în “Mansardă la Paris” de Cristina Mitrea sursa: 4arte
  Festivalul Comediei Romanesti festCO 2009, organizat de Teatrul de Comedie, s-a deschis pe 6 mai cu piesa lui Matei Visniec “Mansarda la Paris”, in regia lui Radu Afrim, jucata in limba franceza. Publicul de varste diferite aproape a umplut Sala Mare a Teatrului de Comedie si a fost un complice sensibil si atent pentru cei care au interpretat cu talent bucati din viata celui care a fost – cand mai adulat, cand mai contestat – Emil Cioran.
  Scrisul despre o piesa de teatru care il are in centrul ei pe Emil Cioran e la fel de frumos si de emotionant ca a scrie despre Cioran insusi. Sa vezi piesa lui Matei Visniec e ca si cum te-ai reintalni cu un bun si vechi prieten, care iti spune din nou cuvinte dragi, pe care le stiai de multa vreme si acum, auzindu-le din nou, te lasi purtat de amintiri.
  Piesa “Mansarda la Paris” a adus in fata spectatorilor fragmente reale din viata filosofului roman de limba franceza, asa cum scriitorul, bolnav de Alzhaimer, si le amintea.
  Citeste tot pe 4arte
• Un (alt) trio de legendă: Cojocaru, Afrim, Vişniec - Mansarde à Paris avec vue s de Cătălina Miciu sursa: Agenda LiterNet
  Ce departe e teatrul ăsta, tocmai la Bruxelles. Şi nu ne descurcăm decât cu un GPS, aşa de neumblat de turişti e cartierul în care se află. Am revenit la Bruxelles după cinci ani plini ca să văd un spectacol de Afrim, trebuie să fii nebună să mergi numai pentru asta, mi-au zis unii, ce e atât de fascinant pentru tine la spectacolele lui Radu, m-au întrebat alţii. Ambelor tabere le-am zâmbit şi mi-am continuat călătoria spre ţara gaufrelor, a berilor şi a ploii.
  Théâtre 140 e după colţ, e ca un garaj, ne spune patronul unui minimarket pe cale de închidere. Bate vântul printre clădirile din cărămidă roşie şi ne zgribulim cu gândul la dezmăţul de după. E doar a doua şi ultima mea seară la Bruxelles, unde barurile se deschid în stradă cu ocazia primăverii şi sunt 400 de soiuri de bere, nu-ţi ajunge un an să le încerci pe toate.
  E plin de oameni în holul teatrului, dar suntem doar trei români. Sala, ca de cinematograf, ne înghite pe
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Când regizorul se luptă cu textul de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Spectacolul cu piesa Mansardă la Paris cu vedere spre moarte de Matei Vişniec a avut premiera oficială către sfârşitul lunii septembrie, când instituţia producătoare, Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, a fost generoasa şi primitoarea gazdă a Colocviului naţional de critică teatrală. Montarea, semnată regizoral de Radu Afrim, indiscutabil cel mai semnificativ şi talentat absolvent al Secţiei de regie din cadrul Departamentului de Teatru al Universităţii „Babeş-Bolyai”, creator ce are deopotrivă fani şi critici înfocaţi, nu a constituit subiectul discuţiilor oficiale, mai mult sau mai puţin substanţiale, din timpul colocviului. Ea a prilejuit însă vii, pasionate şi contradictorii schimburi de opinii, lucru cum nu se poate mai firesc, de altfel, căci era imposibil ca întâlnirea dintre o piesă nouă de Matei Vişniec ce-l are drept protagonist pe Emil Cioran, piesă a cărei scriere a fost, dacă nu determinată, în orice caz stimulată de o
  Citeste tot pe Revista Familia
• Afrimiada sau privire asupra marginalului de Cristina Modreanu sursa: Teatrul de azi
  Mansarda la Paris..de Matei Visniec in regia lui Radu Afrim (foto) - o productie Kulturfabrik, Luxemburg - este prezentat cu succes in Avignon off chiar in aceste zile.
  După ce a atras atenția asupra lui prin curajoasa ”tranșare” a unor clasici turnați în forme acut contemporane, Radu Afrim s-a oprit tot mai des asupra unor texte scrise recent, provenind din culturi diferite, dar care par în spectacolele lui privite printr-o lentilă comună. Fie că e vorba despre bolnavii dintr-un spital interbelic, ca în Inimi cicatrizate după Max Blecher (Teatrul Dramatic Constanța), fie despre rușii dintr-un cartier sărac din Plastilină de Vasili Sigarev (Teatrul ”Toma Caragiu” Ploiești), fie despre italienii trăind într-un colț uitat de lume din Boala familiei M de Fausto Paravidino (Teatrul Național Timișoara), fie că sunt oameni pierduți în jungla urbană și căutând stângaci să se regăsească, precum aceia din And Bjorg, of course, a norvegianului Thorvaldur
  Citeste tot pe Teatrul de azi
• Personajul Cioran - Mansardă la Paris cu vedere spre moarte de Adrian Țion sursa: Agenda LiterNet
  Prejudecată: nu mi-l puteam închipui pe Emil Cioran personaj pe scenă într-un show agrementat cu muzică, dans modern şi tipe despuiate, în care elementul biografic să conteze cât asemănarea dintre pui şi găină.
  Subită reconsiderare: dar găina poate fi un pui hiperbolizat. Şi dacă folosim figuri de stil înseamnă deja că păşim pe terenul subtil şi mişcător al artei. Mişcător în sensul că emoţionează. Arta e cea care te face să vibrezi, nu? Deci am ajuns în spaţiul artei, unde totul e mai puţin grav... Pardon: unde totul este posibil. Chestia cu "mai puţin grav" ţine de alt domeniu. Asta nu se potriveşte cu arta, ci cu România şi cu Porţile Orientului. De la Poincare citire.
  Şi iată cum ajungem treptat la fondul problemei. De la extrapolarea conţinutului ideatic al scrierilor cioraniene la originile fiinţei, la structura fragilă a omului. Adică la ideea de personaj. Unde altundeva să caute Matei Vişniec originile lui Cioran dacă nu în
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• “Ireverenţiosul” Radu Afrim la Avignon de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Festivalul de teatru de la Avignon, poate cea mai importantă manifestare teatrală a Europei, numără anul acesta mai multe prezenţe româneşti, toate în secţiunea off.
  Cea mai bună figură a făcut-o până acum spectacolul lui Radu Afrim “Mansarde a Paris/ Les détours Cioran” - adaptare a piesei lui Matei Vişniec “Mansardă la Paris cu vedere spre moarte”. Spectacolul nu reprezintă însă România, ci Luxemburgul, fiind o producţie a companiei Kulturfabrik ASBL. Dar din distribuţie fac parte mai mulţi actori români, chiar rolul principal, un Emil Cioran cotropit de Alzheimer, fiind interpretat de actorul-fetiş al lui Afrim, Constantin Cojocaru de la Teatrul Odeon.
  Revista “La Terrasse”, un soi de portavoce a festivalului, a lăudat montarea lui Afrim, apreciind în primul rând regia, pe cât de puternică, pe atât de surprinzătoare, şi abordarea “ireverenţioasă” a subiectului.
  Spectacolul nu abundă în lungi panseuri filozofice,
  Citeste tot pe Cotidianul
• Radu Afrim se întoarce cu coroniţă de la Avignon de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Regizorul român a obţinut Premiul Coup de Coeur de la Presse la Festivalul de teatru de la Avignon.
  Spectacolul lui Radu Afrim intitulat “Mansarde a Paris/ Les détours Cioran”, adaptare a piesei lui Matei Vişniec “Mansardă la Paris cu vedere spre moarte”, o producţie a companiei Kulturfabrik ASBL din Luxemburg, cu sprijinul Institutului Cultural Român, a făcut deliciul presei de specialitate care a apreciat în primul rând regia.
  “De câţiva ani la Avignon Off se dau premiile presei. Din cele peste 900 de companii care au jucat anul acesta, spectacolul nostru a luat marele premiu. Deşi e programat dimineaţa, e o plăcere să vezi oamenii stând la rând să vadă montarea noastră şi mai avem de jucat până pe 2 august.
  Reacţiile publicului au fost excelente. Marea mea bucurie a fost să văd la Avignon spectacolele artistului asociat de anul acesta, Romeo Castellucci, iar marea decepţie a fost «Hamletul» lui Ostermeier”, a declarat Radu Afrim pentru
  Citeste tot pe Cotidianul
• În pat cu Cioran... de Radu Tuculescu sursa: Observator Cultural
  Asa ar fi dorit regizorul sa se numeasca al sau spectacol, dar autorul, ceva mai pudibond, s-a opus cu blindete ferma. A fost singurul „punct“ cu divergente, in rest regizorul avind toata libertatea de miscare si... conceptie. Cu vreo doua saptamini inainte de avanpremiera, Matei imi marturisea ca nu-l deranjeaza deloc atunci cind un regizor intervine in text dupa cum crede el de cuviinta. A vazut spectacole foarte proaste pe texte nemodificate si altele excelente pe texte „ciopirtite“. Radu Afrim este unul dintre regizorii care intervin in economia textului, fie el clasic ori contemporan, taind ori adaugind chiar, nu din propria lor „creatie literara“, ci din cea a autorului respectiv... In cazul acestei premiere absolute (textul a fost scris special pentru Nationalul clujean, la cererea lui Doru Vartic, un exeget cioranist, printre altele), regizorul a forfecat lungimile, inserind dibaci, corect, inteligent texte semnate de Cioran. Radu Afrim face asemenea „colaje“
  Citeste tot pe Observator Cultural