editeaza

• Lumea are chef de joaca de Cristina Modreanu sursa: Ziarul de duminică
  Imaginea siluetei slabute a lui Cioran (interpretat de Constantin Cojocaru) suprapusa peste ecranul pe care ruleaza un fragment din horror-ul clasic al lui Bela Lugosi, Dracula, ramane pentru mine cea mai buna ilustratie scenica pentru ceea ce unii au numit tragicomicul romanesc.
  Cioran si Dracula. Doua simboluri locale devenite universale. Cine putea sa-i aduca laolalta pe aceeasi scena de teatru daca nu Radu Afrim, regizorul cu un incredibil simt al tragicomicului, sesizabil din plin in textura spectacolului sau dupa piesa lui Matei Visniec, Mansarda la Paris cu vedere spre moarte (titlul spectacolul e mai scurt, Mansarda la Paris). In scena descrisa mai sus, Cioran e surprins chiar inaintea unei vizite nocturne a unui discipol care ii cere binecuvantarea inainte de a se sinucide.
  Filosoful se spala pe maini, incercand sa-l convinga pe tanar ca jocul de-a moartea practicat de el toata viata n-a fost decat o strategie de supravietuire, dar tanarul, cu extremismul propriu varstei,
  Citeste tot pe Ziarul de duminică
• Mansardă cu vedere spre Cioran de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Cea de-a 14-a ediţie a Festivalului Dramaturgiei Româneşti a debutat sâmbătă seară la Timişoara cu spectacolul „Mansarde à Paris/ Les détours Cioran“ al companiei Kulturfabrik din Luxemburg, în regia lui Radu Afrim, montare ce a fost premiată la Avignon.
  moarte“, spectacolul are în prim-plan figura artistului Cioran la bătrâ­neţe. Umblând pe străzile Parisului, între Rue de L’Odeon, unde locuia, şi Sorbona, unde mânca la cantina studenţească, bătrânul Cioran se trezeşte faţă-n faţă cu propria memorie, în persoana unei doamne venerabile, dar cochete, care îl ameninţă că îl va părăsi pentru un bărbat mai tânăr.
  Doamna Memorie împrăştie prin pieţe firimituri din amintirile lui Cioran, firimituri cu care hrăneşte porumbeii. Deşi textul are un pronunţat fior liric, spectacolul se păstrează mereu pe muchie, între zâmbet şi lacrimă, fără a fi nici o clipă lacrimogeno-dulceag.
  pierdut cinismul, „a găsit-o domnul
  Citeste tot pe Cotidianul