editeaza

• Un (alt) trio de legendă: Cojocaru, Afrim, Vişniec de Cătălina Miciu sursa: Agenda LiterNet
  Ce departe e teatrul ăsta, tocmai la Bruxelles. Şi nu ne descurcăm decât cu un GPS, aşa de neumblat de turişti e cartierul în care se află. Am revenit la Bruxelles după cinci ani plini ca să văd un spectacol de Afrim, trebuie să fii nebună să mergi numai pentru asta, mi-au zis unii, ce e atât de fascinant pentru tine la spectacolele lui Radu, m-au întrebat alţii. Ambelor tabere le-am zâmbit şi mi-am continuat călătoria spre ţara gaufrelor, a berilor şi a ploii.
  Théâtre 140 e după colţ, e ca un garaj, ne spune patronul unui minimarket pe cale de închidere. Bate vântul printre clădirile din cărămidă roşie şi ne zgribulim cu gândul la dezmăţul de după. E doar a doua şi ultima mea seară la Bruxelles, unde barurile se deschid în stradă cu ocazia primăverii şi sunt 400 de soiuri de bere, nu-ţi ajunge un an să le încerci pe toate.
  E plin de oameni în holul teatrului, dar suntem doar trei români. Sala, ca de cinematograf, ne înghite pe
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Madame la Mémoire de Cornelia Maria Savu sursa: Revista Cultura
  Radu Afrim cu „Mansarda la Paris“ de Matei Visniec a deschis a saptea editie festCo. Spectacol care, montat la Centre Culturel Kulturfabrik, Luxemburg, a fost, in 2008, castigatorul Marelui Premiu al Presei la Festivalul off Avignon.
  Este pentru a doua oara cand regizorul monteaza aceasta piesa cu suflu polifonic, stufoasa, prea eseistica si demonstrativa, pe alocuri. Prima apropiere a sa de „Mansarda la Paris (cu vedere spre moarte)“ a dat un spectacol, la Teatrul National din Cluj, cu momente de inspirata propunere regizorala, energetic, socant, pictural, jucaus-absurd, dar si cu lungimi si repetitii suparatoare.
  Pentru Kulturfabrik, Radu Afrim a restrans durata montarii la o ora si jumatate, a insuflat un ritm alert succesiunii de secvente, a energizat, intr-un spectaculos crescendo, prestatia actorilor, jumatate romani, jumatate din Luxemburg, a introdus proiectii video si a beneficiat de inspiratele „lumini“ ale lui Karim Saoudi. A rezultat un limpede,
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Mărturisirea unui actor de Rodica Mandache sursa: România literară
  Sunt un spectator de teatru credincios. Aproape mistic. De aceea încerc să văd "tot".
  Universul îşi măsoară timpul la scara infinitului, Planeta Pământ în Ere, istoria lumii în secole şi milenii, iar omul în ani, care trec al naibii de repede. Spectatorul îndrăgostit de teatru şi credincios lui, gestionează mai uşor timpul, vremea şi trecerea vremii. E un stăpân pasionat. Trăieşte mai multe vieţi, călătoreşte în timp, zboară prin ere, este liber şi mai ales are şansa să devină "Trestia gânditoare".
  Teatrul de Comedie care are norocul să fie condus de unul dintre cei mai buni directori de teatru ai momentului, actorul George Mihăiţă, continuă să susţină un festival născut din entuziasm şi continuat cu mare greutate. Este vorba despre Festivalul Comediei Româneşti - FestCO care a ajuns la ediţia a VII-a. Festivalul din mai 2009 s-a deschis cu un spectacol al lui Radu Afrim după o piesă a lui Matei Vişniec, Mansardă la Paris,
  Citeste tot pe România literară
• Lumea are chef de joaca de Cristina Modreanu sursa: Ziarul de duminică
  Imaginea siluetei slabute a lui Cioran (interpretat de Constantin Cojocaru) suprapusa peste ecranul pe care ruleaza un fragment din horror-ul clasic al lui Bela Lugosi, Dracula, ramane pentru mine cea mai buna ilustratie scenica pentru ceea ce unii au numit tragicomicul romanesc.
  Cioran si Dracula. Doua simboluri locale devenite universale. Cine putea sa-i aduca laolalta pe aceeasi scena de teatru daca nu Radu Afrim, regizorul cu un incredibil simt al tragicomicului, sesizabil din plin in textura spectacolului sau dupa piesa lui Matei Visniec, Mansarda la Paris cu vedere spre moarte (titlul spectacolul e mai scurt, Mansarda la Paris). In scena descrisa mai sus, Cioran e surprins chiar inaintea unei vizite nocturne a unui discipol care ii cere binecuvantarea inainte de a se sinucide.
  Filosoful se spala pe maini, incercand sa-l convinga pe tanar ca jocul de-a moartea practicat de el toata viata n-a fost decat o strategie de supravietuire, dar tanarul, cu extremismul propriu varstei,
  Citeste tot pe Ziarul de duminică
• Mansardă cu vedere spre Cioran de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Cea de-a 14-a ediţie a Festivalului Dramaturgiei Româneşti a debutat sâmbătă seară la Timişoara cu spectacolul „Mansarde à Paris/ Les détours Cioran“ al companiei Kulturfabrik din Luxemburg, în regia lui Radu Afrim, montare ce a fost premiată la Avignon.
  moarte“, spectacolul are în prim-plan figura artistului Cioran la bătrâ­neţe. Umblând pe străzile Parisului, între Rue de L’Odeon, unde locuia, şi Sorbona, unde mânca la cantina studenţească, bătrânul Cioran se trezeşte faţă-n faţă cu propria memorie, în persoana unei doamne venerabile, dar cochete, care îl ameninţă că îl va părăsi pentru un bărbat mai tânăr.
  Doamna Memorie împrăştie prin pieţe firimituri din amintirile lui Cioran, firimituri cu care hrăneşte porumbeii. Deşi textul are un pronunţat fior liric, spectacolul se păstrează mereu pe muchie, între zâmbet şi lacrimă, fără a fi nici o clipă lacrimogeno-dulceag.
  pierdut cinismul, „a găsit-o domnul
  Citeste tot pe Cotidianul