„Are you experienced?“
Jimi Hendrix
Voi începe prin a spune ca acest „eseu“, haideti sa-i spunem asa pentru ca suna bine, s-a nascut din dorinta de a exprima inexprimabilul…
Probabil ca daca l-as fi rugat pe prietenul Claudiu Komartin, de profesie poet, pe Razvan Tupa, asijderea, sau pe originalul Mitos Micleuseanu, acestia ar fi reusit, mânuind structurile exprimarii poetice, sa transmita mai bine, mai în forta, mai paradoxal ceea ce vreau, pentru ca poezia poseda forta paradoxului, o forta irezistibila pe care noi ceilalti din alte arte o uitam de multe ori…
Dar nimic nu e întâmplator. Parafrazând o scriere a d-lui George Banu, uitarea îsi are sensul ei. Daca nu am avea facultatea „uitarii“, lumea în care traim ar fi un iad sau, rimbaudian exprimat, am trai un „anotimp în infern“ perpetuu. Sau poate nu, dimpotriva. Am trai într-un anotimp utopic continuu, de tipul celui tânjit de John Lennon. Cine stie?… Nu avem de unde sti, suntem oameni,
Citeste tot pe
revista Cultura
