Prolog
Ce am fi dispuși să facem dacă ar depinde de noi să prelungim viața celor pe care îi iubim? Cât de departe am merge și cum am arăta împreună după, purtând consecințele dorinței de a aduna timp, de a amâna momentul despărțirii definitive, fără a putea împiedica însă ravagiile bătrâneții asupra noastră și a celuilalt?
Sunt răspunsuri pe care probabil nu va trebui să le dăm niciodată.
Dar dacă am putea crea un dublu, un surogat al celui pe care îl iubim și despre care știm că nu mai este, însă care să ne îndulcească întrucâtva absența lui, să facă suportabil golul, să ne dea iluzia că putem să retrăim în apropierea sa? Cineva care să ne vorbească, să ne răspundă, să ne povestească despre ceea ce am trăit, care să păstreze amprenta psihologică a celuilalt. Astăzi avem fotografii, filmulețe, înregistrări. Mâine e posibil să putem achiziționa un Prime, un dublu în care să putem rescrie personalitatea celui
Citeste tot pe
alecart.ro