Cred că cea mai grosolană greșeală de interpretare ce se poate comite în privința piesei Martiri, unul dintre best-seller-uri din creația dramaturgului Marius von Mayenburg, este de a vedea în ea surprinderea confruntării dintre credința religioasă și concepția atee.
Benjamin, băiatul care aproape peste noapte devine pentru toți cei din jur un adolescent-problemă, mai întâi acumulând un număr neobișnuit de mare de absențe de la școală, refuzând inexplicabil să ia parte la cursurile de înot, mai încolo izolându-se de colegi și de prietena lui de odinioară, Lydia Weber, intrând în relație antagonică cu mama căreia i-a fost dat în grijă după divorțul părinților, dar și cu profesorii sau măcar cu o parte dintre aceștia, ajungând să se socotească un vindecător, dacă nu cumva chiar un profet ori un al doilea Iisus, nu mai are nimic în comun cu religia și cu esența învățăturilor Bibliei. Cu poruncile sale.
Plănuind o crimă
Citeste tot pe
Yorick
