Gustul pentru drame de familie, drame psihologice profunde, cu vagi irizări de comedie, pare să fie acum din nou la modă, cel puțin pe scenele din România. Din această categorie face parte și „Memoria apei”, spectacol pus în scenă la Teatrul Național din București, la Sala Pictură, de Erwin Șimșensohn, după un text de Shelagh Stephenson.
Piesa scrisă de autoarea britanică este în intenție o comedie, însă, așa cum o montează Erwin Șimșensohn, de câțiva ani revenit în teatru, după o pauză destul de lungă după încheierea facultății, ea își lasă la iveală mai ales trăsăturile de dramă psihologică. Iar scenografia Alinei Herescu, având un puternic impact încă din prima scenă, urmărind un efect hipnotic, adâncește această zonă. Un fel de casă roasă de ape, marea care se insinuează de peste tot, a cărei amenințare o simți în permanență, marea care se vede pe o fereastră falsă – un ecran de proiecție – schimbându-și
Citeste tot pe
Yorick