editeaza

• 1
• 2
• 3

• O nouă poveste cu alte trei surori. Nemoscovite de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Scriitoarea britanică Shelagh Stephenson a creat în 1996 o nouă poveste cu trei surori, pe nume Teresa, Mary şi Catherine. Nici una dintre ele nu visează să plece la Londra, cu atât mai puţin la Moscova. Viaţa le-a despărţit, le-a risipit relativ de mult timp, iar reîntâlnirea lor este prilejuită de tristul prilej al morţii mamei şi formalităţile de înmormântare. Ocazie pentru rememorări, pentru reproşuri, pentru confruntări, pentru certuri aprige, pentru dezvăluiri, pentru scoaterea la iveală a unor neştiute sau ştiute numai parţial drame de familie. Dar şi pentru împăcări definitive. Totul consumându-se în casa şi camera mamei decedate. În poveste mai intervin Mike, iubitul adulterin al lui Mary, sora mijlocie, fata răsfăţată, şi Frank, soţul Teresei, o femeie hotărâtă, dominatoare, adeptă a suplimentelor alimentare, antialcoolică hotărâtă pe neaşteptate căzută în alcoolism. Mai apare aievea Mama şi apare cu rost fiindcă acum
  Citeste tot pe Adevărul
• O subtilă comedie neagră de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Autoarea britanică Shelaghi Stephenson a debutat în dramaturgie în 1996 cu “Memoria apei” care cunoaște un surprinzător succes internațional. Are o bogată experiență ca scenarist în special în domeniu radiofonic, dar și ca actriță. Pe două planuri - real și ireal, piesa dezvoltă acțiunea care implică întâlnirea după mai mulți ani a trei surori, două însoțite de partenerii lor, la moartea mamei, prilej a numeroase evocări din viața fiecăreia. De la replica acidă până la titlu chiar, piesa apelează insistent la sugestii metaforice pentru a sprijini tematica construită ca o analiză psihologică a destinului fiecărei surori care a fost marcat în trecut de părinți, în special de mamă. În amintirile evocate, surorile se referă mereu la relațiile cu mama și familia.
  Piesa este ofertantă pentru interprete și captivantă pentru public prin suspansul unor situații evocate în amintiri și modul în care dramaturgul montează în acțiune
  Citeste tot pe Spectator
• Cine suntem când ne sunt luate amintirile? de Ileana Andrei sursa: ileanaandrei.ro
  Am participat la o călătorie incomodă, dar necesară cumva pentru mine, despre pierdere şi despre cum o trăim fiecare, despre mecanisme de auto-apărare împotriva durerii, a frustrării plecării cuiva drag şi despre cum intervin şi scot acestea la iveală lucruri ascunse în noi. Exact atunci când ne aşteptăm mai puţin. Am fost martoră a expunerii unor lupte interioare trăite de trei tipuri de femei – pe unele dintre ele le trăiesc şi eu – a descrierii în cele mai mici amănunte a unor demoni neexorcizaţi care zac ascunşi în cei mai mulţi dintre noi.
  “Memoria apei”, piesa scrisă de Shelagh Stephenson şi montată de Erwin Șimșensohn la Teatrul Naţional Bucureşti este un periplu emoţionant către eliberare a trei suflete captive în amintiri dureroase. O călătorie tumultosă, într-un carusel emoţional, prin care nu trec doar personajele, ci şi cei care le privesc. Pentru că, ce valoare ar avea teatrul dacă nu ar crea emoţie,
  Citeste tot pe ileanaandrei.ro
• Amintirile care ne curg prin vene de Răzvana Niţă sursa: Port.ro
  "Cine eşti dacă ţi se iau amintirile?". Aceasta pare a fi una din întrebările-cheie ale spectacolului "Memoria apei". Trei surori se reunesc cu prilejul nefericit al decesului mamei lor, o fiinţă autoritară, cu personalitate copleşitoare care le-a marcat adolescenţa şi în bună măsură destinul. În această anticameră a morţii, Teresa, Mary şi Catherine înoadă şi deznoadă iţele unor amintiri contradictorii în încercarea bezmetică de a se recupera pe ele însele pentru a putea merge mai departe.
  Textul teribil de carismatic scris de Shelagh Stephenson livrează o tematică complexă: problema identităţii, a unui trecut incomplet, eliptic şi traumatizant, fundătura reprezentată de prezent, nevoia de compasiune, de a ierta şi a fi iertat. Personajele ne invită la un experiment de-a râsu'-plânsu', stimulativ, în urma căruia ne însuşim efectul terapeutic al dialogului, al pusului cărţilor pe masă, al comunicării fruste, directe, fără menajamente.
  Citeste tot pe Port.ro
• Memoria apei și victimele timpului de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Gustul pentru drame de familie, drame psihologice profunde, cu vagi irizări de comedie, pare să fie acum din nou la modă, cel puțin pe scenele din România. Din această categorie face parte și „Memoria apei”, spectacol pus în scenă la Teatrul Național din București, la Sala Pictură, de Erwin Șimșensohn, după un text de Shelagh Stephenson.
  Piesa scrisă de autoarea britanică este în intenție o comedie, însă, așa cum o montează Erwin Șimșensohn, de câțiva ani revenit în teatru, după o pauză destul de lungă după încheierea facultății, ea își lasă la iveală mai ales trăsăturile de dramă psihologică. Iar scenografia Alinei Herescu, având un puternic impact încă din prima scenă, urmărind un efect hipnotic, adâncește această zonă. Un fel de casă roasă de ape, marea care se insinuează de peste tot, a cărei amenințare o simți în permanență, marea care se vede pe o fereastră falsă – un ecran de proiecție – schimbându-și
  Citeste tot pe Yorick