editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Povestea unui spectacol - Manajeria de sticlă la Undercloud, 2017 de Alexandra Penciuc sursa: Agenda LiterNet
  Propunerea a venit de la Ilinca Hărnuţ, văzuse Cel mai frumos roman din lume - spectacolul meu de la Unteatru - şi îşi dorea să lucrăm ceva împreună. Ne-am văzut la o bere, mi-a dat cartea şi mi-a povestit despre legătura ei cu personajul Laurei. Dar în primul rând mi-a expus povestea Menajeriei de sticlă ca fiind una foarte actuală şi complexă, care conţine o zonă care m-ar putea interesa.
  Îl citisem în facultate, dar nu mi-a rămas niciun gând că ar fi un text la care trebuie să revin. Dar faptul că cineva mi-l propunea şi-mi spunea că se regăseşte în el şi că speră că mă voi regăsi şi eu, m-a făcut să-l recitesc. Întotdeauna m-a fascinat memoria şi termenul de "amintire". Mi se pare ca ne definim parţial şi din ce şi cât alegem să ne amintim despre noi şi despre lume. Mi-a plăcut că, în sfârşit, aveam un text prin care pot să explorez asta, aşa că împreună cu Ilinca Hărnuţ (căreia i-am propus rolul Amandei,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Neputința de a rescrie trecutul de Ileana Andrei sursa: ileanaandrei.ro
  Am văzut în avanpremieră la POINT, un nou spectacol montat de Alexandra Penciuc, o tânără regizoare pe care am remarcat-o drept curajoasă şi foarte creative acum 2 ani, după ce i-am văzut spectacolul Cel mai frumos roman din lume, una dintre producţiile de teatru marca Unteatru care m-a impresionat.
  Spectacolul “Menajeria de sticlă”, după textul scris de Tennessee Williams, căci despre el vreau să vă povestesc puţin, este drama unei familii care trăieşte într-un univers închis, privind prezetul şi viaţa printr-o sticlă, cu teamă şi regrete legate trecut şi de neîmpliniri.
  O mamă disperată să fie în centrul atenţiei şi încercată psihic, Amanda (llinca Hărnuţ) dezvoltă o relaţie nesănătoasă cu cei doi copiii ai săi, Laura (Cătălina Moga), fiica marcată de o timiditate excesivă şi Tom (Emil Măndănac), fiul temperamental, revoltat cel mai mult pe mama sa, pentru conjunctura în care îl adusese viaţa.
  În spectacolul de la POINT,
  Citeste tot pe ileanaandrei.ro
• Spectacole translucide de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Scrisă în 1944 (iniţial ca scenariu de film, refuzat de MGM), piesa Menajeria de sticlă înregistrează un moment de schimbare fundamentală în civilizaţia modernă. Apusul unei lumi, cu normele ei restrictive, injuste, discriminatorii, dar care ofereau o anume siguranţă, este rememorat de la oarecare distanţă temporală – după ce regulile au fost pulverizate, vechiul sistem de convenţii sociale s-a prăbuşit şi asta a însemnat libertate pentru mulţi, dar a produs şi victime printre cei care nu s-au regăsit în noua lume –, cît să se atenueze emoţia. Dar memoria lucrează complex, ficţionalizează şi redimensionează evenimente, ascunde realităţi şi inventează altele. Textul lui Tennessee Williams este scris din această perspectivă, a capcanei pe care o reprezintă memoria. Formula asumată de dramaturg (cu un povestitor care rememorează trecutul) poate trimite la Bertolt Brecht şi la efectul său de distanţare, dar Williams pune accentul pe
  Citeste tot pe Dilema veche
• „Menajeria de sticlă” sculptată într-un bloc de gheață de Oana Bogzaru sursa: Yorick
  Menajeria de sticlă se zărește cu greu de la depărtare, iar formele pe care spectatorul le deslușește sunt cel puțin incerte. Această menajerie de sticlă nu seamănă cu cele văzute în copilărie, la bunicile noastre, ci tronează în mijlocul scenei, pe un suport fragil, iar cromatica și lumina o transparentizează cu totul. În jurul ei aerul s-a modificat, e rece și ai senzația că înoți într-un lapte stătut, uitat de când lumea și pământul. Cu toate astea, nimic nu este învechit, vetust sau prăfuit în montarea „Menajeriei de sticlă” de Tennessee Williams, de la POINT.
  Regizoarea Alexandra Penciuc și scenograful Tudor Prodan mizează pe un minimalism puternic estetizat, în care singura rupere de ritm, la nivel de imagine, e reprezentată doar de un personaj, Amanda, mama Laurei și a lui Tom. Voalurile rochiei sale galbene inundă scena, tulbură albul rece și aduce aminte de căldurile toropitoare din textele lui Tennessee Williams.
  Citeste tot pe Yorick
• Conjuncţia magică de Oltița Cântec sursa: Observator Cultural
  Christopher Boone e un adolescent de „15 ani, trei luni și două zile“, diagnosticat cu sindrom Asperger, cu uimitoare aptitudini matematice, judecînd într-o logică diferită de a majorității. Cînd cîinele vecinilor e ucis chiar în grădina acestora, își propune să dezlege enigma, dar ajunge să descopere vulnerabilitățile propriei familii și ale lumii… celorlalți. E O întîmplare ciudată cu un cîine la miezul nopții, romanul lui Mark Haddon, adaptare de Simon Stephens, care i-a atras atenția lui Bobi Pricop și pe care l-a montat la Sala Pictură a Teatrului Național București. Retorica regizorală e modernă, inventivă, topind în viziune calitățile poveștii, făcînd-o teatrală, stimulînd energiile imaginative ale lui Adrian Damian (decor), aducîndu-i către teatru, pentru visuals, pe Dan Adrian Ionescu și Răzvan Mizdan, lucrînd cu o distribuție mică, în care unii actori susțin mai multe roluri, și o fac impecabil. Întregul
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Dacă ai fi cu adevărat prezent, ai accepta mai mult? de Ioana Brăilescu sursa: Agenda LiterNet
  Menajeria există în afara timpului. Ea e mai degrabă un fel de a privi decât un obiect în sine. Tot ce conţine ea e deopotrivă fragil şi de neclintit. Cât despre locuitorii ei, prizonieri în timp şi spaţiu, resemnaţi în pasiv-agresivitatea lor, ei par să păstreze încă o speranţă că ceva adevărat se poate arăta din interacţiunea umană.
  Ritmul spectacolului este ceea ce îi dă puterea. Nimeni nu aleargă frenetic printre replici şi momente, ci se rumegă atent atât vorbele, cât şi prezenţa celorlalte personaje. E o muncă susţinută, nu doar pe scenă, dar şi în public, de a aştepta reacţii, de a observa detalii în fiecare apariţie.
  Munca asta se justifică pe deplin, pentru că ea dă naştere unei serii infinite de unicate. De la paharele minuscule şi ghetele de plastic cu delicateţea lor oximoronică, până la cele patru personaje, totul se împleteşte într-un fel atât de complex încât nu mai rămâne loc de categorisirile şi
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Menajeria de sticlă, în premieră la Point de Petre Ivan sursa: Ziarul Metropolis
  POINT anunţă premiera spectacolului Menajeria de sticlă, în regia Alexandrei Penciuc, o abordare complet nouă a cunoscutului text scris de Tennessee Williams. Dacă ne-am putea întoarce, dacă am putea schimba ceva din trecut, sau dacă am putea să fim prezenţi când am lipsit. S-ar schimba cursul lucrurilor?
  Menajeria de sticla este o călătorie care oferă posibilitatea de a revedea sau rescrie lucruri din trecut. Este ca o maşină a timpului care deschide un drum spre acceptare pavat de frică, blocaj şi neputinţă. Este o căutare şi în acelaşi timp o confruntare. Niciunul dintre personaje nu poate exista fără celălalt dar în acelaşi timp, fiecare cere „acel ceva mereu amânat şi mereu aşteptat pentru care trăim”.
  Totul este amintire.
  Dacă ne-am putea întoarce, dacă am putea schimba ceva din trecut, sau dacă am putea să fim prezenţi când am lipsit. S-ar schimba cursul lucrurilor? În ce măsură ne putem controla amintirile? Ce s-a întâmplat
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis