editeaza

• Menajeria de sticlă de Cristiana Gavrilă sursa: Revista Drama
  Dacă cineva se întreabă de ce ar mai fi interesat publicul de un text ca Menajera... lui Tennessee Williams, trebuie să vadă spectacolul Teatrului Naţional în regia Cătălinei Buzoianu. O poveste despre complexe, vise, neîmpliniri şi probleme de zi cu zi (mană cerească pentru actori) spusă publicului cu sensibilitate. Un spectacol de atmosferă (este încântătoare muzica live a Dorinei Crişan Rusu) şi actorie în acelaşi timp, care atinge teme fragile ale vieţii, cu personaje bine conturate, expuse simplu, uman, cald.
  Totul se întâmplă ca într-un vis îngroşat din când în când de rupturi ale realului, greşelile urmăresc pretutindeni şi drama trebuie asumată. Cătălina Buzoianu mizează, cum era de aşteptat, pe latura emoţională a textului şi antrenează actorii spre recitaluri ce variază de la suferinţă la melancolia mirajelor şi cruzimea realităţii. Prea multă tristeţe şi izolare transformă personajele acestei piese în eroi sau îngeri.
  Citeste tot pe Revista Drama
• "Menajeria de sticlă" a deschis stagiunea la Naţional de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  ”Menajeria de sticlă", de Tennessee Williams rămâne departe de public, cu toate apropierile forţate şi artificiile actorilor. Un text înţesat de simboluri, o piesă cu priză la specialiştii de
  sticlă", de Tennessee Williams, şi care rămâne departe de public, cu toate apropierile forţate şi artificiile actorilor. Un text înţesat de simboluri, o piesă cu priză la specialiştii de teatru, dar cu cârlig la plictisul spectatorilor. Prea multă amărăciune, dramă, izolare şi disperare pe cm² de timp, un produs pe care spectatorul îl încearcă în primul act şi este tentat să-l abandoneze la pauză. Dar răbdarea este însoţită şi de răsplata interpretării-ceas a Valeriei Seciu, o actriţă pentru care nu s-a inventat încă un premiu-certificat al preciziei sale scenice.
  De-a lungul vremii, piesa lui Tennessee Williams le-a dat câtorva actriţe - Lucia Sturdza Bulandra, Ileana Predescu, Carmen Stănescu - prilejul de a crea unul dintre cele mai
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Menajeria de sticlă de Cristiana Gavrilă sursa: Time Out Bucureşti
  Dacă cineva se întreabă de ce ar mai fi interesat publicul de un text ca Menajeria de sticlă scris de Tennessee Williams, trebuie să vadă spectacolul Teatrului Naţional în regia Cătălinei Buzoianu. O poveste despre complexe, vise, neîmpliniri şi probleme de zi cu zi (mană cerească pentru actori) spusă publicului cu sensibilitate. Un spectacol de atmosferă (este încântătoare muzica live a Dorinei Crişan Rusu) şi actorie în acelaşi timp, care atinge teme fragile ale vieţii, cu personaje bine conturate, expuse simplu, uman şi cald.
  Totul se întâmplă ca într-un vis îngroşat din când în când de rupturi ale realului, greşelile urmăresc pretutindeni şi drama trebuie asumată. Cătălina Buzoianu mizează, cum era de aşteptat, pe latura emoţională a textului şi antrenează actorii spre recitaluri ce variază de la suferinţă la melancolia mirajelor şi cruzimea realităţii. Prea multă tristeţe şi izolare transformă personajele acestei piese în
  Citeste tot pe Time Out Bucureşti
• O Menajerie de sticlă nestandard de Liviu Ornea sursa: Observator Cultural
  "Uitasem că mai există şi teatru de vorbe", aşa mi-a spus Iosif Herţea, aproape nostalgic, după un spectacol văzut de curînd. Fusese, într-adevăr, unul de vorbe, dar nu grozave. În schimb, ce vorbe frumoase în Menajeria de sticlă a lui Tennessee Williams!
  Este, pentru mine, a treia punere în scenă a acestui text. Prima am văzut-o la Bucureşti, la Teatrul Bulandra, în regia lui Ioan Taub. Eram adolescent, dar îi ţin bine minte pe Ileana Predescu, pe Dan Nuţu şi pe Virgil Ogăşanu (ştiu sigur că nu mi-a plăcut nici una dintre Laure, Violeta Andrei şi Valeria Ogăşanu). A doua, acum doi ani, la New-York, cu Jessica Lange; un spectacol clasic, bine legat, de actori excelenţi, regia discretă, limitată la lucrul cu actorii.
  Ceea ce m-a frapat acum, este cît de mult seamănă lectura dată textului de Valeria Seciu cu celelalte două pe care le-am amintit. Cu mijloace, sigur, diferite, toate cele trei mari actriţe comunică acelaşi lucru,
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Valeria Seciu revine la TNB după 30 de ani de absență de Cristina Darmina Iamandi sursa: România Liberă
  Teatrul National bucurestean si-a deschis stagiunea 2006-2007 duminica seara, la Sala Atelier, cu spectacolul "Menajeria de sticla" de Tennessee Williams, regia Catalina Buzoianu. Este un proiect demarat in urma cu cativa ani si finalizat acum, dovada ca regizoarea a tinut sa arate ca are ceva de spus.
  Dupa trei decenii, "Menajeria de sticla" o readuce in atentia publicului TNB pe Valeria Seciu, actrita-fetis a doamnei Buzoianu, numele lor fiind indisolubil legate de alte cel putin cinci spectacole pe care le-au realizat impreuna: "Maestrul si Margareta", "Pescarusul", "Pelicanul", "Spirit" sau mai recentul "Cum gandeste Amy". Eroina lui Tennessee Williams - Amanda Wingfield, o fosta frumoasa a Sudului american, chinuita atat de trecut, cat si de prezent - a mai fost personificata de Lucia Sturdza Bulandra, Silvia Ghelan, Ileana Predescu si Carmen Stanescu, fiecare dintre aceste mari actrite nuantand-o cu ceva din propria personalitate. Valeria Seciu ii transfera Amandei
  Citeste tot pe România Liberă