O spun de la bun început. Socotesc că Menajeria de sticlă întruneşte suficiente premise profesionist, uneori chiar inteligent, valorificate, pentru a fi calificat drept un spectacol deopotrivă necesar şi bun, indubitabil justificat intrat în repertoriul Secţiei române a Teatrului de Stat din Oradea. Care sunt argumentele pe care le aduc în favoarea acestei afirmaţii? Spectacolul are meritul de a supune examenului timpului, ba chiar de a readuce în actualitate una dintre cele mai cunoscute şi mai intens jucate piese ale binecunoscutului dramaturg american postbelic Tennessee Williams. De a o face într-o montare individualizată prin însuşirea de a fi mai puţin datată chiar decât piesa însăşi. O montare în care regizorul Chris Nedeea probează că a depăşit faza ezitărilor ce însoţesc cel mai adesea anii începutului în profesie. Că a lăsat deoparte egocentrismul şi egolatria ce îl făceau să privească cu imberbă superioritate valorile partiturii
Citeste tot pe
Revista Familia
