Nu e deloc nici rolul, nici misiunea criticului de teatru de a se angaja în investigații cu caracter mai mult sau mai puțin detectivistic referitoare la persoana creatorilor unui spectacol. Dacă am încercat să aflu mai multe despre identitatea și CV-ul Dianei Mititelu, regizoarea spectacolului cu piesa Menajeria de sticlă de Tennessee Williams, montat pe scena Teatrului de Stat din Constanța, e fiindcă am fost contrariat de o seamă de lucruri. Deloc minore.
Mai întâi e vorba despre opțiunea repertorială. Menajeria de sticlă e una dintre cele mai dificile scrieri din creația dramaturgului american. Ea ilustrează ceea ce se cheamă the mood play, este, măcar până la un punct, un fel de replică la Pescărușul lui Cehov, deoarece Mama poate fi foarte bine percepută drept un alter-ego al unei Arkadine încântate nu de aplauzele nesfârșite ale studenților de la Harkov, ci de cei 14 sau 17 de cavaleri și pețitori cu care se laudă, Laura, fata infirmă,
Citeste tot pe
Yorick
