Spectacolul lui Andrei Măjeri cu Meşterul Manole, de la Teatrul Naţional Cluj-Napoca, dovedeşte maturizare regizorală. Abordarea este deopotrivă modernă (proiecţie geometrizantă, dar şi pentru redarea simbolurilor din piesa lui Lucian Blaga, cum ar fi imaginea sicrielor din visul lui Manole, imprimeuri digitale, neoane, decor minimalist, abstractizarea narativului, lumini şi umbre hidoase proiectate pe perete, mişcare scenică de grimasă totală, revelând starea de angoasă) şi tradiţională, cu cânturi răsunătoare, puternice, frisonante, interpretate excelent de actori (muzică sacră, pop românesc stilizat - "Hăulita" şi chiar populară - "Mândra mea cu cârpă mură", "Bate vânt peste coline").
De la rodiile pe care copiii la savurează în nisip, la inundarea scenei în roşul sângelui prin light design, cromatica devine puternică atunci când subliniază o idee puternică: numai o jertfă umană ar putea face ca edificiul construit să fie durabil în
Citeste tot pe
Ziarul de Iași