În rãstimpul în care a dus lupta pentru reprezentarea piesei Tartuffe, Molière și-a aflat totuși rãgazul de a mai șoca o datã lumea teatralã prin Dom Juan, un text ce lua în rãspãr toate regulile clasicismului. În 1867 acela și Molière pune din nou pe jar nu doar teatrocraþia vremii, ci și pe cei
din jurul Curții Regelui Ludovic al XIV-lea, scriind și jucând Mizantropul. Într-un fragment cu valoare de eseu publicat în cartea Dialog interior (Editura Eminescu, București, 1987), Dumitru Solomon ne reamintește cã Molière „fãcea patul” Regelui, cã acesta știa foarte bine cã scriitorul „nu a fost nici pe departe cel mai cuminte copil al secolului sãu, ci, dimpotrivã, un obraznic și un recalcitrant” ,numai
cã nu se temea de acest anarhist, care, așa dupã cum va arãta câțiva ani mai târziu într-o tezã de doctorat Mihaela Mîrțu, exercita prin scrisul lui o „disidențã secretã”. „Iar dacã geniul - continua Dumitru Solomon - s-a
Citeste tot pe
Revista Familia
