editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5
• 6

• Am aplaudat la moartea lui Danton! de Petronela Ionescu sursa: Man.In.Fest
  Moartea lui Danton de Georg Büchner. Teatrul Maghiar de Stat Cluj din Cluj-Napoca. Regia: Mihai Măniuţiu. Dramaturgia: Visky András. Decorul: Tenkei Tibor. Coregrafia: Vava Ştefănescu. Distribuţia: Hatházi András, Dimény Áron, Sinkó Ferenc, Bíró József, Orbán Attila, Laczkó Vass Róbert, Kézdi Imola, Györgyjakab Enikő, Miklós Bács, Galló Ernő, Buzási András, Bodolai Balázs, Salat Lehel, Molnár Levente, Farkas Lóránt, Balla Szabolcs, Szűcs Ervin, Fogarasi Alpár, Köllő Csongor, Csilla Albert, Réka Csutak, Kali Andrea, Kántor Melinda, Pethő Anikó, Varga Csilla, Vindis Andrea.
  Mihai Măniuţiu a reuşit să păcălească o sală întreagă – poate chiar mai multe, la alte reprezentaţii – provocînd publicul să aplaude într-un moment… nepotrivit. Capcana a fost de două ori mai mare, având în vedere că publicul avea senzaţia că spectacolul s-a terminat, ca mai apoi să-şi dea seama că de fapt a aplaudat încurajator chiar în momentul
  Citeste tot pe Man.In.Fest
• Danton c’est moi de Claudiu Groza sursa: Revista Tribuna
  Istoria sângeroasã, haoticã ºț violentã a Marii Revoluții Franceze, vãzutã prin destinul liderilor ei, este subiectul piesei Moartea lui Danton de Georg Buchner, înscenatã de Mihai Mãniuþțu la Teatrul Maghiar din Cluj și jucatã în premierã în 23 mai. Textul, scris de Buchner la 22 de ani, este o
  proiecție a Istoriei în faptele indivizilor. Cu o forțã descriptivã aproape tragicã și un orizont
  poetic tulburãtor, autorul reface de fapt viața și moartea revoluționarilor, ce simbolizeazã viața și
  moartea Revoluției. Dupã ce înființeazã Tribunalul Revoluționar, care condamnã la moarte mii de oameni, pentru culpe reale sau imaginare, Georges Danton își dã seama cã a greșit. Vrea sã desființeze Tribunalul, pentru a evita alte vãrsãri de sînge, dar este împiedicat de Robespierre.
  Danton devine, alãturi de alți revoluționari moderați, victima instanței pe care o înființase, fiind
  condamnat la moarte și executat. Mai târziu,
  Citeste tot pe Revista Tribuna
• „Disecând Revoluţia“ de Mircea Morariu sursa: Teatrul azi
  1. Georg Büchner s-a născut în anul 1812. A avut parte de o trecere meteorică prin viaţă, căci s-a stins la numai 24 de ani. La fel de meteorică i-a fost trecerea prin viaţa literară. Nu a avut răgazul de a scrie decât trei piese de teatru, dar care înseamnă tot atâtea capodopere şi încercări de rezistenţă pentru talentul oricărui regizor. Un spectacol reuşit cu una dintre piesele sale înseamnă, pentru orice director de scenă, cam tot atât cât reprezintă o izbândă cu una dintre marile piese shakespeariene ori cehoviene. Büchner ne-a lăsat delicata şi sublima Leonce şi Lena (1836), o meditaţie despre fatalitatea istorică, ce se cheamă Moartea lui Danton, scrisă în 1835, şi o alta despre fatalitatea socială – Woyzeck din 1836.Max Reinhardt a fost cel care, în a doua parte a anilor ’20 din secolul trecut, l-a descoperit pe Büchner şi l-a impus pe scenă ca peun mare dramaturg. El a montat Moartea lui Danton în anul 1927,
  Citeste tot pe Teatrul azi
• Moartea lui Danton – Cronica unei revolutii de Cristina Modreanu sursa: Ziarul Financiar
  Când una dintre cele mai bune trupe din tara, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, se intalneste cu unul dintre cei mai apreciati regizori romani, Mihai Maniutiu, rezultatul merita tot interesul. Iar cand piesa pe care o lucreaza impreuna e scrisa de Georg Buchner (al carui Woyzeck, in aceeasi combinatie, a primit premiul pentru cel mai bun spectacol in 2005) atunci atentia e si mai justificata.
  Regizorul Mihai Maniutiu isi ia ca pretext textul lui Georg Buchner, Moartea lui Danton si revolutia franceza de la care pleaca acesta, ca sa analizeze implicatiile revolutiei la nivelul individului. Ce transformari au loc in structura interna a unei persoane aflate in „focul revolutiei"? Cum de unii se transforma in tirani, altii capata intelepciune si inteleg mai bine lumea, iar altii isi descopera capacitatea de sacrificiu?
  Ce alchimie secreta sta la baza acestor transformari? Nu revolutia in sine conteaza aici, ci efectele ei asupra oamenilor – iar Danton, Desmoulins, Saint-Just,
  Citeste tot pe Ziarul Financiar