editeaza

• Comunismul de ieri, oglinda lumii de azi de Monica Andronescu sursa: Adevărul
  SUCCES Spectacolul „Mobilă şi durere“, după textul lui Teodor Mazilu, în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză, o comedie scrisă în perioada comunistă şi reinterpretată pentru publicul de azi, este una dintre cele trei montări nominalizate la Gala Premiilor UNITER, la categoria „Cel mai bun spectacol“
  În seria cercetărilor teatrale realizate de Victor Ioan Frunză şi trupa lui la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu“ – cercetări pe care le urmăresc încă de când au început, cu „Furtuna“, acum câţiva ani buni –, cea mai nouă premieră, „Mobilă şi durere“, după textul lui Teodor Mazilu, propune o reinterpretare a unei piese scrise în perioada comunistă şi completează astfel un program divers. Dincolo de faptul că oferă spectacole „pentru comunitate“, aşa cum declară în interviuri, Victor Ioan Frunză face şi cercetare, iar grupul pe care l-a creat, cu care alege textele în mod democratic,
  Citeste tot pe Adevărul
• Viaţa ca o modă de Mihai Brezeanu sursa: Agenda LiterNet
  Ce mai e la modă? Ce ţoale se mai poartă? Ce animale de companie sunt cool zilele astea? Ce mai face lumea după muncă? Apropo de muncă, cum devine treaba cu cariera? Bagi cărbuni la început, tragi un tun-două, prinzi nişte cheag şi apoi trăieşti liniştit? Da' cu amorul cum procedăm? Cum dă bine să iubeşti în vremurile astea?
  Am auzit că se poartă hainele rupte şi jegoase. Look-ul cât mai sărăcăcios. Şi câinii mici, cât mai mici, să intre în poşetă. Pentru after-hours, s-a inventat hobby-ul. Mai un tenis, mai o bicicletă. La birou e bine să urci. Nu contează cum şi de ce. Să urci. Şi să nu-ţi faci treaba prea bine că bate la ochi şi enervezi pe cine nu trebuie. Fii lingău şi mediocru, ce mama dracu'!
  Cât priveşte partea cord-ială, se cuvine să prestezi bine în pat (un hobby cu accent pe latura fizică ajută!) şi deloc în rest. Familia există pentru a fi pusă în vitrină şi atât. Să nu te pună necuratul să te
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Mobilă şi noapte walpurgică de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Până la sfârşitul lui 1989 se juca, mai de voie, mai de nevoie, multă literatură dramatică românească. Ponderea acesteia în repertorii era riguros, drastic, cazon reglementată prin dispoziţii venite de la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste.
  Dispoziţii aprobate şi supervizate de Cabinetul 2. De unde şi tot felul de codicile ataşate respectivelor dispoziţii. Fiindcă şi aici intra în acţiune „vigilenţa revoluţionară” care excludea şi pedepsea drastic „confuzia ideologică”. Nu orice dramaturg român avea dreptul la reprezentare. Şi nu în orice pondere. Însuşi Caragiale avea nevoie de aprobări speciale. La fel cum aveau nevoie scrierile contemporanilor Dumitru Solomon, Marin Sorescu, Tudor Popescu, Teodor Mazilu. Chiar şi D.R. Popescu, în pofida nenumăratelor lui compromisuri cu puterea comunistă, nu se juca tocmai lesne. Nici scrierile lui Horia Lovinescu nu aveau paşaport necondiţionat spre scenă. Fără probleme „treceau”
  Citeste tot pe Adevărul
• Despre snobism, ieri și azi, sau „Avântul Mobilei” de Monica Andronescu sursa: Yorick
  În seria cercetărilor teatrale realizate de Victor Ioan Frunză și trupa lui la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”, cercetări pe care le urmăresc încă de când au început, cu „Furtuna”, acum câțiva ani buni, cea mai nouă premieră, „Mobilă și durere”, are un sens aparte. După „Furtuna” lui Shakespeare, „Familia Tot” de Istvan Orkeny și „Scene din viaţa insectelor” de Karel Čapek, spectacolul „Mobilă și durere” după textul lui Teodor Mazilu propune o reinterpretare reală a unei piese scrise în perioada comunistă și completează astfel un program divers, care le permite actorilor și publicului călătorii pe planete extrem de diferite. Puțini sunt regizorii care în acest moment nu se axează pe o singură direcție (asta însemnând de cele mai multe ori abordarea aceluiași tip de text, transformată în „stil”). Dincolo de faptul că oferă spectacole „pentru comunitate”, așa cum declară în interviuri,
  Citeste tot pe Yorick
• Succesul unui autodenunţ gălăgios de Vlad Ciobănel sursa: Revista Teatrală Radio
  Întâlnirea dintre un dramaturg de o acuitate a observaţiei şi un farmec aparte şi un regizor de un succes dincolo de facilul pe care mulţi alţii îl îmbrăţişează, suscită pe bună dreptate interesul publicului. Spectacolul de faţă, Mobilă și durere de Teodor Mazilu, în regia lui Victor Ioan Frunză, se joacă în faţa unor săli pline. Cei care gustă satira tragică, mişcarea scenică amplă, afectul, dar şi decenţa şi trăirea actoricească a teatrului de calitate îşi pot împlini aşteptările vizionându-l.
  Nu se urmăreşte acurateţea recreării lumii piesei lui Mazilu. Multiplele elemente de decor: obiecte de epocă, imprimeuri, pânzeturi, deşi folosite inventiv, devin ostentative în momentele în care nu susţin acţiunea piesei, Ritmul de joc accelerat este în neconcordanţă cu ritmul anilor ’70 sugeraţi de decor şi costume. Nu în ultimul rând distribuirea în rolurile principale a unor actori mai tineri decât a indicat autorul textului
  Citeste tot pe Revista Teatrală Radio
• Dragoste şi depăşirea planului de Răzvana Niță sursa: Port.ro
  Teodor Mazilu nu este un autor comod. Chiar dacă şi azi personajele sale şi-au păstrat actualitatea, chiar dacă încă ne regăsim în tematica sa realistă dar complexă: ticăloşia, diferenţa între aparenţă şi esenţă, dorinţa de parvenire, superficialitatea, prostia lustruită.
  Din acest punct de vedere "Mobilă şi durere" poate fi considerată o chintesenţă a universului mazilian. Aici se regăsesc toate temele enumerate mai sus, relaţiile între personaje se construiesc iniţial în sistem de subordonare pentru ca in final discipolii (a se citi subalternii) să-şi depăşească maeştrii (superiorii ierarhic). Toată execiţiul demonstrativ se aplică pe o mică cooperativă de mobilă, falimentară, al cărei director este Sile Gurău, un individ ce nu a ezitat să-şi sape superiorul (Paul Arnăutu) şi să-l îndepărteze din funcţia de conducere, ba chiar şi-a oferit femeia iubită şefului său. Aşa cum de altfel va face şi subalternul său Gore când
  Citeste tot pe Port.ro