La Reșița Monumentul începe în foaier, cu fum, lumânări și atmosferă apăsătoare. Pe trepte sunt întinse două cadavre de femei goale, mânjite cu sânge. Sunt tinere și frumoase, expuse pictural într-un tablou infernal. Pătrunderea în sală se face pe întuneric. Decorul e sever, geometric, minimal, cu un bazin de nisip dreptunghiular în centru. În fundal se înalță o formă ce aduce a piramidă, în timp ce proiecții de linii asemenea unor rafalele străpung peisajul. Tavanul de sârmă ghimpată coboară în anumite momente, dând senzația de sufocare și amintind de metodele medievale de tortură. Stetko (Constantin Bery) se așază pe scaunul electric și își începe discursul surescitat despre violurile și crimele comise în războiul din Bosnia. Războiul e servit drept justificare, întrucât violul era un obicei uzual, practicat fără îndoieli ori regrete. Apare Mejra, interpretată de Mălina Petre, și îl eliberează. Rolul călăului și cel al
Citeste tot pe
Revista Orizont -pg.27
