Dramaturgia britanicului Tim Crouch vizează întotdeauna, pe lângă – de fapt, în conexiune cu - tema, şi un model performativ prin care aceasta ajunge la spectatori. Căci Crouch este interesat nu doar de investigarea unor noţiuni şi fenomene, ci şi de evoluţia formelor în artă şi de relaţia dintre produsul artistic şi public. În piesele sale, subiectul şi expresia spectaculară a acestuia sunt egale ca importanţă. Şi asta se face prin inserarea în text a unor indicaţii precise (denumite didascalii în dramaturgie), care configurează regizoral spectacolul, implicând publicul. Ei bine, activarea spectatorului este o miză în sine pentru Tim Crouch.
De exemplu, în prima sa piesă, My Arm – premieră naţională acum la POINT, în Bucureşti (alte piese ale lui Crouch se joacă la Piatra Neamţ – Un stejar - şi Craiova - Autorul -, ambele în regia lui Bobi Pricop), totul se învârteşte în jurul semnificaţiei. Avem, pe de o parte, „povestea” -
Citeste tot pe
scena9
