Odinioară, Leonida, savurosul personaj zămislit de condeiul și talentul lui Caragiale, își fundamenta discursul persuasiv ținut în fața Efimiței, între altele chiar și certitudinea că nu se poate, nu are cum să fie rivoluție, pe ceea ce fusese scris la gazetă.
De vreme ce gazeta de aseară nu a scos și nu a scris o vorbă despre iminența rivoluției, aceasta este de-a dreptul imposibilă. Supremul argument folosit de Leonida în vederea impunerii alegațiilor sale, alegații care îi confereau un ascendent în fața consoartei Efimița – cum le spui și le știi tu, bobocule!! – era cuvântul tipărit. Acesta garanta că toate zvonurile, raționamentele sau falsele raționamente ce-i alimentau incontinența verbală sunt dincolo de orice îndoială.
Astăzi, în epoca internetului, a PC-urilor, a smarthphone-urilor, a nenumăratelor canale de televiziune, mijloacele și metodele de generare, de promovare și de impunere în conștiința publică a zvonurilor
Citeste tot pe
Yorick
