I.L.Caragiale scrie „Năpasta” (singura dramă și ultima sa piesă de teatru) inspirat de o hangiță întâlnită cu ocazia unui scurt popas, între Râmnicu Vâlcea și Curtea de Argeș. La ieșire, schimbă câteva impresii cu flăcăii din poarta hanului din Tigveni, pe malul Topologului:
– Măi, da’ frumoasă hangiță aveți voi aici la cârciumă…
– Ei, boierule, pentru fata asta o să se facă moarte de om!
Sub impresia acestui scurt dialog, ca și a frumuseții răpitoare a femeii de care nu-și putea lua gândul, în mintea dramaturgului se conturează conflictul din „Năpasta”. A fost publicată pentru prima dată în 1890, în Convorbiri literare. În urma acuzației de plagiat a lui Caion, se gândește să părăsească Regatul și să se mute în Imperiu, la Cluj, pentru ca în cele din urmă să aleagă Berlinul.
Am văzut spectacolul regizat de experimentatul târgmureșean Kincses Elemer la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova în
Citeste tot pe
teatru.info
