Doi oameni si doua chitari pe o banca de lemn intr-o sala de sport. Si Gogol, undeva la mijloc, intre ei, cei aflati pe scena improvizata, si publicul asezat pe gradene incomode sau chiar jos, pe perne. Intalnirea - vie, emotionanta si plina de haz - a avut loc, in cel mai autentic mod posibil, fiindca a fost intermediata de muzica. E vorba de "Nasul", dupa Gogol, un spectacol produs de Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu.
Din ce in ce mai mult muzica patrunde in teatru si recucereste publicul tanar, sedus de sonoritati diverse: concertele ce au loc in teatre ii invata drumul spre acestea, iar muzica urcata pe scena, ca parte din spectacol sau, uneori, ca structura de baza a povestii, ii seduce si le trezeste interesul pentru aceasta arta mereu amenintata cu disparitia, dar care a gasit intotdeauna caile de resuscitare potrivite. O fiinta eminamente muzicala, ca Ada Milea, actrita complexa, in ciuda aparentei ei simplitatii structurale, a reusit, in timp, sa "impace" mai multi titani ai
Citeste tot pe
Gândul