"- De ce de 9? De ce nu de 10?
- Pentru că 10 nu prea e pentru oameni, pentru lumea asta"
Uitaţi! Uitaţi tot ce ştiţi! Despre poezie, despre teatru, despre lumini, despre muzici, despre decor, despre mişcare, despre sincronizare, despre singurătate, despre întâlnire. Măcar pentru o vreme. Pentru un ceas, de pildă. Şi un sfert. De ceas.
Nu, nu s-au abrogat cu toatele. Toate ştiinţele şi cunoştinţele despre cele mai sus pomenite. Doar că, uneori, ele se cuvin pierdute pentru a fi regăsite. Şi pentru a face loc altora noi. Pentru primenire, pentru împrospătare, pentru a urca o treaptă.
Parte din templele japoneze sunt dărâmate şi reconstruite la fiecare 30 de ani. La fiecare 30 (40? 50? cine ştie exact?) de spectacole de teatru privite, uit tot ce ştiam şi învăţ să re-învăţ.
Poezie pe scenă? Gellu Naum? 75 de minute? Dacă vi se pare suprarealist faptul că public din cel mai divers, în loc să rupă uşile de plictis după 2-3 scene,
Citeste tot pe
Agenda LiterNet