editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5
• 6

• Multe promisiuni, puține împliniri de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Piesa lui Jean Giraudoux, după mai mult de jumătate de secol de când a fost scrisă, s-a transformat și în scenariu de film, a fost jucată pe multe meridiane, și la noi, cu mare succes, prin anii ’70, la Teatrul Mic. Astăzi, piesa pare depășită de vremuri prin tratare simplistă a luptei dintre binele și răul social. Conflictul dintre veroși afaceriști care ar vrea să exploateze petrolul din subsolul Parisului și niște personae naive care li se opun cu înverșunare, nu mai are la început de mileniu trei, efectul scontat de Giraudoux pentru cei care trăiau sfârșitul celei de al doilea război mondial, când a fost pus în pagină dramatică de către autor. Este valabilă și astăzi intenția conflictului de a avertiza asupra pericolului “industrializării” forțate, dar solicită alte valențe teatrale pentru receptarea sa de către public. Jean Giraudoux a construit cel puțin patru personaje – Aurelie (Dana Dogaru), Constance (Ileana Stana Ionescu),
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• „Nebunele” necesare la Teatrul Metropolis de Dana Ionescu sursa: Yorick
  Ştim că istoria literaturii, inclusiv cea a dramaturgiei, abundă în nebuni care, cum se autoportretiza Hamlet, nu sunt nebuni „decât dinspre nord-nord vest”. Asemenea prozei, teatrul postrenascentist e plin de nebuni aparenţi, mulţi dintre ei ecouri ale bufonilor de altădată, de lunatici care vorbesc în dodii pentru cei care n-au urechi să audă şi ochi să vadă. Pe scenele lumii au păşit, în ultimele secole, nenumăraţi nebuni a căror nebunie înseamnă cu totul altceva decât în medicină sau în psihologie.
  Un caz celebru, cu grad ridicat de reprezentativitate pentru nebunia sinonimă cu „îndrăzneala şi încăpăţânarea de a fi altfel decât majoritatea”, este eroina ultimei piese a lui Jean Giraudoux, scrisă într-o epocă în care temerarii care nu pot părea decât nebuni au fost mai mult decât necesari. Dramaturgul s-a stins la începutul lui 1944, la nici un an după ce a scris, în timpul Ocupaţiei germane, „Nebuna din Chaillot”,
  Citeste tot pe Yorick
• Nebuna din Chaillot de Anca Ioniță sursa: Time Out București
  Textul lui Giraudoux este o alegere foarte potrivită pentru vremurile în care trăim, căci el anunţa încă din 1945 (data premierei sale la Paris) „invazia“ unei alte rase - cea a stăpânilor care au transformat totul într-un produs vandabil: “Odinioară mărfurile, piesele de teatru, păreau că se vând singure, că se prezintă singure”, îi spune Peticarul doamnei Contese - nebuna din Chaillot.
  "Acum tot ce se mănâncă, tot ce se vede, tot ce se "ntreprinde, şi vinul şi spectacolele, ai zice că au un stăpân care le pune pe trotuar şi le supraveghează fără să scoată o vorbă. (É) Există un stăpân al oricărui produs. Aşa se face că totul se scumpeşte, Contesă." În această lume cuprinsă de o boală agresivă ce atacă umanitatea chiar în centrul valorilor sale existenţiale, singura insulă de sănătate a speciei rămâne lumea celor patru nebune care locuiesc în inima Parisului, a căror percepţie distorsionată a realităţii devine
  Citeste tot pe Time Out București
• Cei buni sunt nebuni de Marina Roman sursa: Yorick
  Ne-bunii vor învinge(?). În motto, Giraudoux spune că Nebuna din Chaillot este “O poveste despre triumful binelui asupra răului.” Dar continuă cu un averisment: Evident, fantezie!”.
  Evident, fantezie. Spectacolul semnat de Alice Barb este o poveste frumoasă, în care buni-nebunii însufleţiţi de contesa Aurélie, se aruncă în lupta pentru salvarea lumii. Fiecare dintre ei constituie o faţetă (joacă o trăsătură) a entităţii de lumină pe care Alice Barb ne sugerează (grimă, costum) s-o numim Clovnul Alb: Nebuna din Chaillot şi celelalte trei – Constance, Gabrielle, Josephine –, dar şi Sybille-florăreasa, şi Irma, şi Cântăreaţa, şi Surdo-muta, şi Salvatorul, şi Sergentul, şi Chelnerul, şi Pierre, şi Sanitarul.
  Ca legătură între buni şi răi, profitând de generozitatea textului, Alice Barb îl alege pe excelenţa sa Peticarul – susţinut magistral de Eugen Racoţi -, care îi va reprezenta pe exploatatori în procesul pus în
  Citeste tot pe Yorick
• Petrolul şi Nebuna din Chaillot de Victoria Anghelescu sursa: Cotidianul
  Parisul este aşezat pe o pungă de petrol. Cel puţin, asta este convingerea Prospectorului, care dezlănţuie o serie de planuri nebuneşti de distrugere a oraşului, în numele banilor pe care forările i-ar putea aduce.
  Scrisă de Jean Giraudoux în timpul celui de al Doilea Război Mondial, piesa a fost pusă pentru prima dată în scenă la Théâtre de l'Athénée, din Paris, în 1945, rejucată apoi nu numai în Franţa, de numărate ori, montată ca musical în 1969, ecranizată, un mai târziu în regia lui Bryn Forbes, cu Katharine Hepburn şi Richard Chamberlain, transformată în balet (pe muzica lui Rodion Şcedrin)...
  Actuală şi astăzi prin elementele ei ecologice, economice, comedia lui Giraudoux este o piesă despre dragostea de oameni, despre forţa de a învinge răul prin dragostea faţă de oameni, de animale, de plante. Savoarea ei constă, dincolo de replicile amuzante, în aparenta inversare de roluri. "Nebunia" excentricei contese Aurélie se dovedeşte
  Citeste tot pe Cotidianul
• Revoluţie în Chaillot de Răzvana Niță sursa: Port.ro
  La o masă, pe terasa unui bistro din piaţa Chaillot, citadela pariziană a corporaţiilor agresive, se întrunesc zilnic un multimilionar, un general, un episcop, un broker şi alţi şarlatani plini de sine. Într-o zi ei află că piaţa, ca şi întreg Parisul, sunt instalate pe un zăcământ de petrol şi ar fi în stare de orice infamie pentru a pune mâna pe aurul negru. Dar o contesă excentrică, luată drept nebună, li se opune. Autorul însuşi îşi descria astfel piesa: ''O poveste despre triumful binelui asupra răului. Evident, fantezie!''.
  Spectacolul imaginat de regizoarea Alice Barb beneficiază de o plastică sumbră, misterioasă a la Notre Dame de Paris (Victor Hugo). De altfel ni se prezintă o insurecţie a nebunilor, nefericiţii conduşi de Contesa plină de vitalitate. Oraşul întreg îşi apără existenţa întânzind speculanţilor o cursă fatală.
  Muzica aleasă tot de Alice Barb îmbracă spaţiul asemenea unei alte scenografii curajoase,
  Citeste tot pe Port.ro