Stanislaw Ignacy Witkiewicz, care s-a folosit şi de numele Witkacy spre a putea fi deosebit de tatăl său, la rându-i o celebritate, este socotit una dintre cele mai semnificative personalităţi ale avangardei europene din primele decenii ale secolului al XX lea.
Deopotrivă poet, romancier, autor de literatură dramatică, filosof, teoretician şi practician al portretului în pictură, unul dintre exegeţii specificităţilor artei vizuale, Witkiewicz rămâne, cu toate acestea, pe mai departe, destul de puţin cunoscut în spaţiul cultural românesc. I-au fost publicate doar vreo două romane (printre care Nesătul, la Editura ALL) şi o culegere de teatru, în 1998, la editura UNITEXT, în excelenta traducere a Olgăi Zaicik.
În cuprinsul volumului cu pricina sunt antologate câteva dintre cele mai celebre dintre scrierile sale, precum Ei!, Mama, Găinuşa de baltă, Nebunul şi călugăriţa, Sepia. Dintre acestea, am ştiinţă să fi dobândit carnaţie scenică Mama,
Citeste tot pe
Adevărul