editeaza

• 1
• 2

• “Nebunul şi călugăriţa” sau viaţa ca un ring al complexelor de Vasile Andreica sursa: Informația Zilei
  La fel ca luna trecută, secţia română a Teatrului de Nord a deschis programul lunii curente cu o premieră, concepută pentru Sala Studio. Este un text-manifest cu deschideri interpretative incitante, scris de un artist polonez cu o poveste de viaţă demnă de un serial de mare succes.
  Stanislaw Ignacy Witkiewicz s-a născut la Varşovia în 1885, în familia unui arhitect, pictor şi critic de artă, om cu vederi suficient de largi încât să îşi scoată fiul din sistemul oficial de învăţământ. Educat acasă, Witkacy (cum avea să semneze mai târziu, combinându-şi numele) s-a dezvoltat ca artist plastic şi scriitor.
  Logodnica i s-a sinucis chiar înaintea începerii Primului Război Mondial, eveniment care l-a trimis în armata imperială rusă, unde avea să asiste la revoluţiile anului 1917 ca ofiţer la Sankt Petersburg. Revenit în Polonia, şi-a câştigat existenţa ca pictor de portrete şi scriitor, începând să experimenteze folosirea drogurilor.
  Citeste tot pe Informația Zilei
• Nebunia şi ucigaşii de suflete de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Stanislaw Ignacy Witkiewicz, care s-a folosit şi de numele Witkacy spre a putea fi deosebit de tatăl său, la rându-i o celebritate, este socotit una dintre cele mai semnificative personalităţi ale avangardei europene din primele decenii ale secolului al XX lea.
  Deopotrivă poet, romancier, autor de literatură dramatică, filosof, teoretician şi practician al portretului în pictură, unul dintre exegeţii specificităţilor artei vizuale, Witkiewicz rămâne, cu toate acestea, pe mai departe, destul de puţin cunoscut în spaţiul cultural românesc. I-au fost publicate doar vreo două romane (printre care Nesătul, la Editura ALL) şi o culegere de teatru, în 1998, la editura UNITEXT, în excelenta traducere a Olgăi Zaicik.
  În cuprinsul volumului cu pricina sunt antologate câteva dintre cele mai celebre dintre scrierile sale, precum Ei!, Mama, Găinuşa de baltă, Nebunul şi călugăriţa, Sepia. Dintre acestea, am ştiinţă să fi dobândit carnaţie scenică Mama,
  Citeste tot pe Adevărul
• Nebunul si calugarita – Teatrul de Nord din Satu Mare de Emil Călinescu sursa: LaTeatru.EU
  Nebunii reprezinta o fascinatie permanenta pentru lumea artistica. In special in teatru, nebunii sunt o atractie: pentru dramaturgi este o atractie deosebita sa scrie texte cat mai profunde, care sa surprinda cat mai bine nebunia; pentru actori, este o provocare sa interpreteze cat mai bine (sunt roluri foarte GRELE), cat mai corect, rolurile, iar pentru spectatori este o fascinatie sa urmareasca asemenea spectacole.
  In cazul meu trebuie sa recunosc ca nu m-au pasionat niciodata spectacolele cu nebuni. Nu am putut empatiza niciodata cu un nebun, oricat de nefericit ar fi. Nu as putea spune niciodata ca X a interpretat PERFECT rolul de nebun din simplul fapt ca habar n-am cum ar trebui interpretat un astfel de rol.
  Unul dintre cele mai celebre texte, Insemnarile unui nebun, este cel mai bun exemplu. L-am vazut prima oara in Bucuresti, la Arcub, intr-o interpretare, zic unii, exceptionala a lui Marius Manole. O colega bloggerita, mai entuziasta decat ar trebui, imi descria
  Citeste tot pe LaTeatru.EU