Numele lui Matei Vișniec umple sala Teatrului Cub la fiecare reprezentație cu Negustorul de timp. La mai bine de un an de la premiera la care dramaturgul stabilit la Paris a fost în sală pentru a vedea cum regizorul Ovidiu Lazăr și actorii ieșeni îi transpun scenic viziunea din piesa cu același titlu, am constatat cu încântare că nu erau locuri în sală pe măsura cererii. Nu cred că mai este o noutate pentru orice iubitor de teatru faptul că într-adevăr Matei Vișniec este cel mai jucat dramaturg român nu al momentului, ci al ultimilor ani și că la Iași s-au pus în scenă de-a lungul timpului mai multe dintre piesele sale (și îmi vin în minte Teatrul descompus sau Omul ladă de gunoi, Femeia ca un câmp de luptă sau Despre sexul femeii câmp de luptă în războiul din Bosnia, Țara lui Gufi).
De data aceasta, opțiunea lui Ovidiu Lazăr s-a îndreptat către o piesă care face într-o anumită măsură notă discordantă față de cele pe care publicul
Citeste tot pe
Iașul Universitar
