Întorcând pe toate fețele temele din Negustorul din Veneția − ură, răzbunare, iubire, gelozie, bani, rasism −, regizorul Cristian Ioan, deși lasă adeseori foarfeca să lucreze, eliminând numeroase replici, nu modifică fondul piesei, „materia primă” nu se schimbă, semnificațiile se păstrează în general în zona unor probleme teribil de sensibile, valabile și pentru lumea contemporană, concretizate de-a lungul istoriei în tomuri de exegeze: antisemitismul, intoleranța reprezentanților anumitor religii, prejudecățile etc. Personajele decisive în marcarea conflictului sunt Shylock, cămătarul evreu, și Antonio, negustorul creștin. Sub pretextul că renunță la dobândă, primul, pe cât de avar, pe atât de capabil de fapte diabolice, pretinde celui de-al doilea, în cazul când nu i se va restitui la termenul stabilit suma de bani împrumutată, nici mai mult, nici mai puțin decât o „livră de carne proaspătă” din propriul lui corp.
Citeste tot pe
Revista Luceafărul