Jan, un barbat bine proportionat, cu o cicatrice pe tampla dreapta, care se intrevede la limita dintre parul tuciuriu, usor carliontat, si reverul de la camasa alba, mototolit brodata cu ciucuri albastrui. O descriere precisa, la fel de precisa ca cea pe care o poate oferi oricare alt spectator care a urmarit spectacolul pregatit de Cristi Avram, in functie de preferintele personale. Iar pe frunte ii curgea un siroi de apa, pana in clipa in care sipotul clocotea in el. De fapt, in ele.
Jan este manipularea afectiva a fiecar(e/)uia, iar crearea personajului absent tine de trinitatea feminina, mama, sora si iubita. Veriga lipsa este doar un pretext la nivel regizoral pe care Camus nu l-a prevazut din scriitura. Condeiul spectacular depaseste granitele palpabilului, unde ne referim la negrul de doliu - mama, alb sangeriu - Martha si rosu aprins - Maria. Dincolo de aceasta oranduire a culorilor, cromatica emotionala suporta o gradare subversiva, avand in vedere deschiderea spectacolului
Citeste tot pe
AltIași
