Martha şi mama sa, două locatare ale unei case reci, neprimitoare, plină de igrasie şi rugină, duhnind insistent a crimă într-o complicitate disperată, înfăptuiesc cea mai teribilă execuție în aparență nedureroasă, prin otrăvirea cu ceai a propriului copil şi frate nedescoperit … Jan, plecat de 20 de ani de acasă. Toate se întâmplă sub privirile bănuitoare şi furişate ale unui dumnezeu fabricat, fals păzitor şi slugarnic, cele două femei personaje infame, în dorința avară de îmbogățire şi fugă spre „tărâmuri călduroase şi nisipuri fierbinți” pregătindu-şi în grabă propriile execuții, cu toate aluziile gesturilor pline de iubire ale lui Jan şi soției acestuia Maria; preferând fuga crimei în a-şi ascunde laşitatea de a ține piept sentimentelor.
Crize nerezolvate, mute şi violente în acelaşi timp provocate de obişnuinţa care „ ... începe de la a doua crimă. La prima, nu începe nimic. E ceva care se sfârşeşte.
Citeste tot pe
Jurnalul Național
