editeaza

• Înțelegerea "Neînțelegerii". de Marieta Enescu sursa: Evenimentul Zilei
  In ultima seara a Festivalului "Caragiale" vedeam la Teatrul National, intr-o multime de oameni, "Neintelegerea" lui Camus, in regia lui Felix Alexa. (...) Intru intr-o tragedie moderna. Ea se situeaza intre Ibsen si Maeterlinck, la rascrucea dintre realism si simbolism.
  Mariana Mihut poarta pe umeri toata povara crimelor. Statuie inlacrimata! Eroina tragica a carei voce cu rezonante de metal dezvaluie adancimea nelinistii. As fi vrut, la randul meu, sa scriu un bocet pentru Mariana!
  In fata ei apare Irina Movila, fata ce ucide in numele iubirii de mare ale carei mesaje le asculta ca o amanta, cu urechea pe o scoica. Scoica va ramane apoi pe scena, pata luminoasa in intuneric, motiv ascuns al crimei.
  Ea e, in acelasi timp, indemn la crima si pasaport pentru mare. Si, de aceea, avandu-l in mana, sora nu va citi pasaportul fratelui, pasaport pe care-l vedem, la sfarsit, abandonat pe scena ca un act de identitate care nu a servit tocmai la... identificare.
  Spectacolul
  Citeste tot pe Evenimentul Zilei
• Din lipsă de iubire - Neînţelegerea de Cristina Modreanu sursa: Gândul,
  S-ar zice că nu e nici o legătură între climă şi crimă, dar Camus face în piesa lui, Neînţelegerea, demonstraţia simplă şi îngrozitoare a faptului că dimpotrivă, orice traseu absurd este posibil dacă omul este înscris de destin pe o rută greşită. Marie (Irina Movilă) este o tânără femeie crescută în întuneric şi singurătate, lipsită de resursele de iubire care transformă fiecare fiinţă în ceea ce este cu adevărat, mai presus de carcasa goală şi tristă în care ne adăpostim cu toţii. Din lipsă de iubire şi de lumină ea face rapid pasul tragic înspre autocondamnare, trăgând-o după ea şi pe mamă (Mariana Mihuţ) care poartă vina iniţială de a nu fi injectat fiicei sale suficientă dragoste pentru a o face imună la virusul răului.
  Titlul, citit în registru de fapt divers, nu spune mai mult decât că în hanul izolat ţinut de cele două femei se petrece un groaznic accident: cele două îl omoară pe fratele, respectiv fiul lor,
  Citeste tot pe Gândul,
• În rolul principal: Destinul de Răzvana Niță sursa: Port.ro
  Cum devine Fiul Risipitor o victimă colaterală
  Un bărbat revine acasă după mulţi ani de absenţă, în dorinţa de-şi revedea şi a-şi ajuta familia. Trage la hanul ţinut de ai săi, ca simplu călător, fără a-şi mărturisi identitatea, curios dacă va fi recunoscut de către mama şi sora sa. Dorindu-se un Fiu Risipitor, întors incognito în căminul natal, după ani de pribegie vinovată, ajunge (din întâmplare) victima celor două femei, care, visând la o altă viaţă, îi asasinau şi îi jefuiau pe toţi cei care le treceau pragul. Nimic mai actual, nu? Aţi observat ce banală a devenit realitatea? Omenirea e plină de accidente, fapte diverse şi, în consecinţă, de victime întâmplătoare.
  De altfel, Albert Camus, autorul piesei "Neînţelegerea", montată într-o versiune proaspătă de regizorul Felix Alexa pe scena Sălii Amfiteatru a Naţionalului bucureştean, s-a inspirat din fapte reale, întâmplate în Cehia prin anii ?30, relatate de Associated
  Citeste tot pe Port.ro
• Idealuri în ruină, ruină în idealuri de Alexandru Bumbaş sursa: Yorick
  Având prima reprezentaţie în anul 2006, la Teatrul Naţional din Bucureşti, spectacolul “Neînţelegerea” în regia lui Felix Alexa a fost reluat recent în stagiunea actuală. Am decis să scriu despre “Neînţelegerea” lui Felix Alexa, în primul rând dintr-o motivaţie personală, fiind unul din spectacolele care îmi sunt cel mai aproape, şi-n al doilea rând pentru că îmi pare nedrept faptul că acest spectacol a generat o reacţie aproape insesizabilă din partea oamenilor de teatru (practicieni sau teoreticieni), deşi este un spectacol care se joacă (încă) cu sala plină.
  Cu riscul de a mă pierde în clişee, aş începe prin a spune că montarea lui Felix Alexa reprezintă una dintre cele mai tulburătoare experienţe teatrale ale Naţionalului bucureştean din ultimii ani. Caracterizat de o simplitate regizorală copleşitoare, cu siguranţă voită, spectacolul câştigă prin două instrumente cu care Felix Alexa operează fără milă: pe de-o parte,
  Citeste tot pe Yorick
• Totul porneste de la o "neintelegere". de sursa: Evenimentul Zilei
  Uneori, cronicarul, dezamagit ca un spectacol nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor sale, poate sa greseasca si sa generalizeze esecul. Nu toate premierele de la Teatrul National sunt ratate.
  Printre cele care merita vazute sunt "Neintelegerea", "Menajeria de sticla" sau "Sanziana si Pepelea", chiar si numai pentru a va reintalni cu actori consacrati (Mariana Mihut, Valeria Seciu sau Mircea Albulescu) ori cu altii tineri...- o ploaie de vitalitate si entuziasm, Daniel Badale in "Menajeria...", sau Ileana Olteanu si Razvan Oprea in "Sanziana si Pepelea".
  Proiectul "Teatru nou cu piese vechi", coordonat de Sanda Manu, a prins viata odata cu acest ultim spectacol, montat de Dan Tudor, dupa dramatizarea lui Vasile Alecsandri.
  Ii reintalnim cu drag pe Zmeul-Zmeilor, Pacala, Tandala sau Baba Rada intr-un basm pentru adulti, care "te prinde" si te poarta inapoi, in copilarie, in candoarea si feeria taramurilor de altadata.
  Dan Tudor, actorul-regizor care a impresionat in ultima
  Citeste tot pe Evenimentul Zilei
• Înţelegerea Neînţelegerii de George Banu sursa: Agenda LiterNet
  În ultima seară a festivalului Caragiale vedeam, la Teatrul Naţional, într-o mulţime de oameni Neînţelegerea lui Camus în regia lui Felix Alexa. Aici un fiu se reîntoarce şi vrea să-şi regăsească mama şi sora, după douăzeci de ani, fără a-şi dezvălui identitatea sperând că vocea inimii sau a... sângelui va vorbi! Dar tăcerea e imensă şi el va fi ucis ca şi ceilalţi vizitatori ai hanului pe care cele două femei îi pradă în vederea unui mirific voiaj la soare, lângă mare pentru a fugi din ţara cenuşie a ceţii şi ploii.
  Neînţelegerea, spune Camus, a avut loc pentru că fiul n-a vorbit clar, nu s-a dezvăluit. Da, dar el spera în comunicarea adâncă, a recunoaşterii dincolo de cuvinte. Aceasta era "iluzia" lui! Şi ea, viaţa i-o va contrazice. Fiul rătăcitor se încrede în instinctul de mamă, în iubirea de soră! Dar răul le-a înăbuşit şi ele, pentru o ultimă oară, omoară! Astfel Jan sfârşeşte ca străin printre ai săi.
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Neînțelegerea de Cristiana Gavrilă sursa: Time Out Bucuresti
  Felix Alexa a studiat atent psihologia personajelor lui Camus, iar spectacolul “Neînţelegerea”, cel puţin din acest punct de vedere, este o reuşită.
  
  Regizorul curăţă textul de ceea ce pare stufos şi neactual, păstrează doar părţile care pot contura un scenariu psihologic şi de suspans, asemeni filmelor lui Hitchcock. Apariţii bizare, o muzică enigmatică care amintinteşte de valurile mării, tensiunea dramatică dusă la extrem, crează în spectacol o atmosferă încordată, unde pericolul pare să ameninţe tot timpul.
  Povestea fiului care se întoarce acasă după douăzeci de ani pentru a-şi regăsi mama şi sora, fără a le spune cine este de fapt, sperînd că acestea îl vor recunoaşte, are conotaţiile unei adevărate tragedii. Neînţelegerea se naşte din evitarea momentului destăinuirii. Misterul în care se învăluie fiul odată ajuns la hanul celor două femei îl transformă în aşteptata victimă a acestora.
  Citeste tot pe Time Out Bucuresti
• Mariana Mihut se muta la National pentru Neintelegerea lui Camus de Cristina Modreanu sursa: Gândul
  Cine asteapta un nou spectacol cu Mariana Mihut va trebui sa mearga la acest inceput de stagiune la Teatrul National, si nu la Bulandra, unde actrita juca pana acum. La mijloc este o Neintelegere, dar nu una oarecare, ci aceea scrisa de Albert Camus in 1944. Chiar daca Albert Camus este cunoscut mai ales pentru operele sale filozofice si pentru romane, piesele lui de teatru vin sa completeze un univers personal, intr-o maniera care ar fi numita azi "postmoderna", fiindca acest teatru reda in forma dramatizata ideile filozofice ale scriitorului. Modernitatea acestui text l-a atras si pe regizorul Felix Alexa: "Vroiam demult sa montez acest text si am asteptat numai sa am distributia potrivita. Cand am gasit aceasta distributie, m-am asigurat ca lucrez cu actorii foarte mult asupra emotiei spectacolului. Pentru ca, pe langa valoarea lui literara si metafizica, textul trebuie sa impresioneze senzorial spectatorul de azi. Cred ca implicarea actorilor si energia pe care ei o transmit sunt
  Citeste tot pe Gândul