editeaza

• Între ironia destinului și libertatea meteo-sensibilă de Andreea Vlad sursa: 4arte.ro
  Recenta premiera a Teatrului German de Stat din Timisoara, “Neintelegerea“ de Albert Camus, in regia lui Laszlo Bocsardi, a avut si premiera bucuresteana, in cadrul Festivalului National de Teatru, chiar in ultima zi de festival. Spectacolul de la Timisoara reactualizeaza o piesa considerata clasica a marelui scriitor existentialist.
  “Neintelegerea” reconfirma apetitul lui Laszlo Bocsardi pentru asumarea de riscuri, pentru creatiile la limita, care fara sa fie in mod ostentativ provocatoare doar de dragul audientei si experimentului in sine, chestioneaza serios cel putin o parte din ceea ce stii sau credeai ca stii despre teatru.
  Conceput sub forma unei drame de camera, in doar patru personaje (plus personajul mut, batranul servitor martor din umbra), spectacolul se delimiteaza de la inceput printr-o minutioasa scenografie, o compozitie marcata de prezenta oglinzilor paralele in care se reflecta autist sufletele eroilor si umbrelor, ceturilor, sunetului sirenelor,
  Citeste tot pe 4arte.ro
• Microstagiune cu macroaplauze. Teatrul German din Timişoara (II) de Florian-Rareş Tileagă sursa: Agenda LiterNet
  Întotdeauna când urmează să vezi un spectacol după un text celebru, pe care îl ştii sau pe care l-ai mai văzut montat, intri liniştit în sală. "Ştiu povestea, vreau doar să văd cum o face" îţi trece, probabil, prin minte. Din acest moment, există două posibilităţi: prima (şi cea rodnică), de a te re-bucura de poveste printr-un spectacol care o respectă şi care îi exprimă mesajul; a doua, mai savantă şi mai fără viaţă, de a te bucura de un spectacol care vorbeşte despre sine, în care contează cum-ul, nu ce-ul. Reprezentarea, nu comunicarea, după cum spunea criticul Marian Popescu în Scenele teatrului românesc.
  În cazul Neînţelegerii lui Bocsárdi, a doua variantă cântăreşte mai greu. Impulsul regizoral de a reprezenta esenţele poveştii e vizibil mai mult decât dorinţa de a spune ceva prin textul oricum nu foarte îndrăgit al lui Camus. Problema începe, practic, odată cu începutul şi se manifestă exclusiv actoriceşte.
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• „Lumea asta n-are nicio noimă.” Să fie o „neînţelegere” la mijloc?… de Maria Zarnescu sursa: Yorick
  Departe de a fi un „outsider” în peisajul teatral autohton al momentului, Teatrul German de Stat Timişoara se află, cu certitudine, într-un moment fast al existenţei. O dovedesc invitaţiile la importante festivaluri naţionale, premiile obţinute de artiştii săi, aprecierile publicului şi ale criticii. Pe 1 ianuarie 2013, va aniversa 60 de ani de la înfiinţare, deşi istoria teatrului de limbă germană în Timişoara este cu mult mai veche. Ultimele două decenii nu au fost ferite de „elementul spectaculos”, instituţia oscilând adesea între mitul lui Sisif şi legenda Păsării Phoenix. Însă calitatea spectacolelor, diversitatea repertoriului, deschiderea spre contextul european şi un management coerent au condus teatrul către prezentul favorabil în care se află. În actuala stagiune se joacă şi texte de Shakespeare sau Schiller, dar şi piese contemporane – pe scenă sau în spaţii neconvenţionale. Se joacă şi spectacole pentru copii,
  Citeste tot pe Yorick
• Ofertă teatrală, impresionantă de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Alături de filosofii curentului existențialist, de literați precum Sartre, și eseistului, romancierului și dramaturgului, Albert Camus, i-a fost atribuită apartenența la existențialism. Intenția de analiză a existenței concrete a individului, rezultată din subiectivitate și conștiința de sine, fragilitatea interiorului psihicului uman – orientări esențiale ale existențialismului, stau și la baza piesei “Neînțelegerea” lui Camus, descifrată pe această linie, remarcabil de regizorul Bocsardi Laszlo.
  Albert Camus s-a inspirat dintr-un fapt real, și acțiunea piesei e reîntâlnită, sub un alt aspect și în romanul “Străinul”. Piesa este foarte dificilă în a i se da o tratare scenică credibilă. Absurdul și teatrul psihologic, se întrepătrund într-un conflict tragic. Amintim pe scurt acțiunea ca argument al analizei spectacolului conceput impresionant de Bocsardi Laszlo. Mama și fiica sa Martha, trăiesc izolate de lume și dețin un
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu