editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

• FNT | RECENZII LA CALD: „Nevestele vesele din Windsor“ - Teatrul Metropolis, regia: Alexandru Tocilescu de Mircea Ibadof sursa: Metropolis online
  Cortina cade și un reflector răzleț cutreieră agale spațiul scenic marcând diversitatea fizionomiilor și extravaganța vestimentară a actorilor aflați buluc în mijlocul scenei. Nicu Alifantis celebrează această descoperire prin cântec.
  Primul lucru care te surprinde este distribuția numeroasă flancată de muzicienii pregătiți să tragă focuri de muzică. La început, când toate personajele sunt prezente și în special când începe primul număr coregrafic, există senzația că scena (deja sufocantă) va deveni neîncăpătoare și actorii vor năvăli în public.
  Salteaua textilă care domină scena are semnificația unei plăpumi dramaturgice și capătă pe parcursul spectacolului diferite întrebuințări: sac de bani, ascunziș, locul în care se desfășoară desfătarea sexuală etc.
  Performatele actoricești sunt de zile mari. Doamna Quickly (Adriana Trandafir) hipnotizează prin dansul ei, iar George Ivașcu ne propune un Ford carismatic și energic
  Citeste tot pe Metropolis online
• Premiere incendiare in Bucuresti de Silvia Kerim sursa: Formula As
  ALEXANDRU TOCILESCU a creat un spectacol care i-ar fi placut si marelui Will
  Spre deosebire de filmul lui Gabrea, care ne duce cu gandul la vremuri teribile din trecutul nostru apropiat, spectacolul de la cochetul teatru "Metropolis" ne arunca intr-o stare de euforie sampanizanta".
  Totul e ritm, e haz (fara urma de vulgar sau obscen!), e ras, e veselie la cote inalte! Muzici antrenante, dans indracit sau pasional, step a la Fred Astaire, iubiri patimase, gelozii aproape fatale, nazbatii, comicarii, deghizari, amenintari, joc de-a v-ati-ascunselea... Toate astea datorita unui "vis de comedie" scris in anul 1599 de William Shakespeare (1564-1616). Din acel an fericit in care a fost scrisa piesa, adica din vremea in care cronicarii pretind ca geniul de la Stratford upon Avon era indragostit pana peste cap de nu se mai stie cine, si, de aceea, viata i se parea a fi un vis trandafiriu, in care toata lumea e fericita, rade, canta, danseaza si scrie poezii - din acel an au trecut - iata!
  Citeste tot pe Formula As
• “Nevestele vesele” cu accente gay, cu step şi cu Tina Turner de sursa: Hai la teatru
  Un text scris în anul 1602, montat (a doua oară) de un regizor născut în 1946 şi cu o distribuţie a cărei vârstă medie (aproximată) este de 35-37 de ani. “Nevestele vesele din Windsor” de la Teatrul Metropolis oferă publicului o prospeţime pe care mi-aş dori s-o întâlnesc ceva mai des pe scenele noastre.
  Recunosc că n-am mai trecut de câteva luni pe la Teatrul Metropolis. De fapt, ultima perioada m-a desprins de teatru în general, motivul fiind legat de un masterat pe care îl fac la London School of Journalism. Revenirea mi-a adus bucurie şi speranţă. Bucurie pentru că am vazut un Tocilescu care tratează cu un umor fin subiectele acide şi care-i plasează pe tineri actorii într-un exercitiu de toleranţă pe care orice cetăţean al acestei naţiuni ar trebui să-l practice mai des. Speranţa vine din plăcerea cu care (se) joacă, de exemplu, Gelu Niţu şi Adriana Trandafir şi care are o forţă potenţială molipsitoare pentru colegii de scena mai
  Citeste tot pe Hai la teatru
• Ritmul umorului de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  ”Nevestele vesele din Windsor“, spectacolul regizat de Alexandru Tocilescu la Teatrul Metropolis din Bucureşti, este o lecţie de efort şi de entuziasm pragmatic. Muzica lui Nicu Alifantis este ca o scânteie care aprinde talentul celor 20 de actori. Se cântă live, se dansează drăceşte, se râde vârtos.
  După audiţii dure, Alexandru Tocilescu a alcătuit o distribuţie funcţională, care recondiţionează un succes de casă al Teatrului Tineretului Piatra Neamţ, din 1978. Anul trecut, după ce a ascultat muzica lui Alifantis, niciodată imprimată pe disc sau difuzată la radio şi îngrozit de ideea că acele compoziţii s-ar putea pierde pentru totdeauna, Alexandru Tocilescu a trecut la acţiune şi a făcut un plan de bătaie.
  A lucrat mult mai relaxat, pentru că acum spectacolul nu mai trebuie să lupte cu sistemul şi cu ştampilele pe care tot felul de secretăraşi de partid i le-au pus atunci: „decadent", „sfidător", „dăunător". Astăzi,
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Nevestele vesele de la Teatrul Metropolis de Sebastian S. Eduard sursa: Jurnalul Național
  Un act cultural de excepţie a avut loc sâmbătă seară pe scena Teatrului Metropolis. Musicalul "Nevestele vesele din Windsor" este un remake al spectacolului de mare succes din anul 1978 – controversat şi cenzurat în perioada comunistă, şi care revine astăzi pe scena Teatrului Metropolis sub aceeaşi baghetă artistică, dar cu o distribuţie nouă.
  Comedia muzicală reinventează în cheie inedită universul lui Shakespeare plecând de la textul dramaturgului britanic, "cernut" prin regia lui Alexandru Tocilescu şi muzica lui Nicu Alifantis. Rezultatul este un musical intim, favorizat de dimensiunile mici ale sălii de la Metropolis, cu excelentă muzică live (Byron să trăiască!) cu multă mişcare scenică. Şi chiar dacă uneori actorii români nu se ridică vocal la înălţimea colegilor vestici, mai exersaţi în astfel de deprinderi artistice, jocul actoricesc compensează acest lucru din plin. Cu scuze că amintim doar o parte din distribuţie – o Adriana
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Un spectacol exploziv la Teatrul Metropolis de Doina Uricariu sursa: Cotidianul
  Tocilescu şi sfidarea sfidării
  Să nu rataţi spectacolul cu „Nevestele vesele" din Windsor de la Teatrul Metropolis, în regia lui Alexandru Tocilescu, pe muzica originală a lui Nicu Alifantis şi în decorul lui François Pamfil.
  E un remake, căci musicalul s-a jucat în 1978 la Piatra Neamţ şi a ajuns şi la Bucureşti o singură dată spre groaza cenzurii şi activismului din epocă.
  Rock and roll-ul era socotit o muzică putredă şi decadentă, care azvârlea tineretul patriei în bolgiile infernului. Când l-am cunoscut pe Toca în 1979, venit să regizeze „Paradis de ocazie" de Tudor Popescu la Teatrul Ion Vasilescu, unde mă angajase Sorana Coroamă Stanca secretar literar, prezenţa lui era însoţită de haloul legendei şi scandalului pe care-l provocase "acest spectacol de discotecă impertinent" „care a îndrăznit să facă un musical din marele Shakespeare!". Regizorul era pus la index, acuzat de sfidare, tupeu şi obrăznicie politică.
  Citeste tot pe Cotidianul
• Un musical pe cinste de Marina Roman sursa: Yorick
  Ieri, la Teatrul Metropolis, am aplaudat fantezia, şi energia, şi talentul şi bucuria jocului. Un spectacol care mi-a plăcut. Mai întâi decorul şi costumele. Francois Pamfil rămâne acelaşi artist rafinat: simplitate şi armonie. Imensul pat-pată de culoare ne spune, de la început, că vom asista la o poveste despre amor şi bani, aşa cum pilota îi poate răsfăţa pe îndrăgostiţii de ocazie sau poate deveni, la vorbele lui Ford, o pungă uriaşă de bani în mâna donjuanului Falstaff. Costumele Corinei Grămoşteanu întăresc relaţiile dintre personaje, au parfum de epocă şi aş zice că sunt şi în trend. M-au cucerit muzica şi verva actorilor şi m-au amuzat, recunosc, şi ieşirile din text, şi… citatele vestimentare.
  Nu m-am supărat că un om simplu – de i se zice Simple – este român: Petre. Doar însuşi Shakespeare i-a pus pe Evans şi pe Caius să vorbească prost englezeşte, nu-i aşa? Am văzut pe scenă cam tot ce se vede azi prin preajmă:
  Citeste tot pe Yorick
• Nevestele vesele din Windsor avec Nicu Alifantis si Byron de Irina sursa: Metropotam
  de la Byron, pe Nicu Alifantis si o pleiada de actori mari, muzicieni si dansatori intr-un show cu picanterii de toate felurile. Musical-ul "Nevestele vesele din Windsor", o adaptare moderna a operei lui Shakespeare in regia lui Alexandru Tocilescu, este un show complet care incepe lent, dar cu un final apoteotic care te lasa cu pielea de gaina.
  "Nevestele vesele" incepe pe fundalul sonor asigurat de Alifantis si blanda sa voce cu armata de actori intinsa pe un bean bag imens ca apoi acestia sa se indrepte spre public ca adevarati zombie precum cei din Thriller-ul lui Michael Jackson.
  Piesa apoi decurge lent, cu niste scene cam taraganate si cu dialoguri care ar fi putut ramane la nivelul schimburilor de replici si nu neaparat la cel al cuvintelor cantate. Multe momente din piesa par sa nu-si aiba locul acolo si parca ai vrea sa dai pe fast-forward ca sa ajungi la ce e cu adevarat spectaculos: la Adriana Trandafir in tinuta disco cu un look a la Tina Turner care face un spectacol
  Citeste tot pe Metropotam
• Muzici vesele și neveste triste de Ana-Maria Nistor sursa: Revista Luceafărul
  Dacă îi spui unui „mergător” la teatru că tocmai a fost premiera cu Nevestele vesele din Windsor, un musical semnat Alexandru Tocilescu şi Nicu Alifantis, se va grăbi să-şi ia bilet. Apoi va merge la spectacol cu toate aşteptările sale pe tavă, fiind sigur de întâlnirea cu Evenimentul, cu unicul. Stop.
  Şi eu credeam că această producţie va fi cel puţin de calibrul „Elisavetei Bam”, iar articolul de faţă un bricolaj de bucurie. Aproape că nu mai pun la socoteală faptul că proiectul este un remake după spectacolul din 1978 de la Piatra-Neamţ despre care auzisem o mulţime de poveşti vesele. Cele de azi sunt triste, după chipul „Nevestelor...” de la Metropolis. Întâi de toate, pentru că musicalul poartă fosrte vag semnătura Alexandru Tocilescu, aşa cum mi-l amintesc eu – copilul teribil al regiei anilor ’70 care ştiuse să-şi păstreze spiritul ludic, visul avangardist, nonconformismul şi gestul rock&roll. Mai degrabă spectacoul
  Citeste tot pe Revista Luceafărul
• De ce să vezi "Nevestele..." lui Tocilescu de Gabriela Lupu sursa: România Liberă
  „Nevestele vesele din Windsor", piesă revizitată şi reîncărcată de regizorul Alexandru Tocilescu după 33 de ani de la prima sa aplecare asupra acestui text al lui Shakespeare, este o comedie în cel mai bun şi mai curat sens al cuvântului.
  Văzând spectacolul, redescoperi cu bucurie aproape copilărească râsul sincer şi „cinstit" care nu are legătură nici cu micile ironii politice practicate de grupurile umoristice gen Divertis care în ultima vreme şi-au cam pierdut hazul, nici cu bancurile vulgare promovate într-o veselie la show-urile televizate. Ca bonus, îi redescoperi pe actorii noştri capabili de performanţe care i-ar face să pălească de invidie pe actorii de pe Broadway. Actorii din „Nevestele vesele din Windsor", de la cei foarte tineri la cei mai în vârstă, cântă şi dansează de parcă toată viaţa ar fi făcut doar music hall. (coregrafia: Felicia Dalu).
  The one and only, John Falstaff
  Comedia lui Shakespeare are o poveste simplă:
  Citeste tot pe România Liberă
• Balada Tocilescului pe muzica lui Alifantis. Interpretează William Shakespeare. de Maria Zărnescu sursa: Yorick
  “Nu există o formă unică de teatru, care să pretindă a fi singura adevărată” – sunt cuvintele prin care Max Reinhardt îşi rezuma întreaga viziune artistică. Considerat cel mai eclectic regizor pe care l-a cunoscut epoca modernă, Reinhardt rămâne celebru prin uriaşul său apetit pentru teatru, curaj şi o imaginaţie mult prea mare ca să încapă idei prea mici. Ironia face însă ca tocmai acest har al versatilităţii sale creatoare să constituie şi cel mai aprig motiv de critică…
  Istoria pare să se repete într-un alt timp şi un alt spaţiu. De la debutul său, în urmă cu patruzeci de ani, ca regizor (şi actor!) pe scena Studioului Casandra, cu “Sânziana şi Pepelea” de Vasile Alecsandri (muzica: Dan Chebac), până la cea mai nouă premieră de la Teatrul Metropolis cu “Nevestele vesele din Windsor” de William Shakespeare (muzica: Nicu Alifantis), Alexandru Tocilescu dovedeşte o capacitate de invenţie, ce depăşeşte adesea puterea de
  Citeste tot pe Yorick
• Shakespeare, sitcom şi remake de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  „Nevestele vesele din Windsor reprezintă un mare show, un splendid divertisment, realizat într-o stare de graţie colectivă. Un spectacol de grup, unde culoarea, muzica şi dansul, cuvîntul şi mişcarea, actorul şi decorul fuzionează pentru a transmite, cu maxim impact vizual şi impuls emoţional, senzaţia unei participări frenetice la un joc special, la un mister teatral modern.“ Astfel scria Mira Iosif, în revista Teatrul, numărul din iunie 1978, despre montarea iniţială cu Nevestele… a lui Alexandru Tocilescu, a cărei premieră va fi avut loc fie pe 28 ianuarie (versiunea instituţiei producătoare), fie pe 8 aprilie (versiunea revistei de specialitate) 1978, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ.
  33 de ani mai tîrziu, alte Neveste vesele…, ale aceluiaşi Tocilescu, se apropie de premiera oficială, la Teatrul Metropolis din Bucureşti. În rolul lui Falstaff – Lucian Iancu (la Piatra Neamţ, fusese Cornel Nicoară). Doamna Ford e Crina Mureşan (în
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Un cadou minunat pentru bună dispoziție de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Când suntem zilnic intoxicați, sufocați, parcă bătuți în cap prin comunicarea continuă a tot felul de știri negre, catastrofe din lumea în care trăim, buna dispoziție e anihilată. Un cadou de care avem nevoie ca de aer ne oferă Teatrul Metropolis cu spectacolul “Nevestele vesele din Windsor“. Este un spectacol de valoare al întâlnirii dintre generații ce dăruiesc generos buna dispoziție căutată insistent de oricine.
  Piesa lui Shakespeare “Nevestele vesele din Windsor“, mai considerată și “o comedie ușoară“, de către exegeți, e transformată într-un musical de regizorul Alexandru Tocilescu și Nicu Alifantis căruia îi aparține muzica. Astfel, din nou devine “Shakespeare contemporanul nostru“, cum îl considera și Jan Kott. Prin “adaptare“, regizorul îl aduce pe Shakespeare în contemporaneitate fără să-i “jignească“ prin nimic scrierea, o comprimă, o scurtează și mai strecoară câteva accente pentru a o integra
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Cronică - Nevestele vesele din Windsor de Anca Ioniță sursa: TimeOut București
  Un spectacol legendar, pe care Alexandru Tocilescu l-a creat, împreună cu Nicu Alifantis, în 1978, a cărui formulă – un musical ce transformă o piesă shakespeareană într-un succes extraordinar de public şi de critică – a pus pe foc cenzura comunistă, revine patruzeci de ani mai târziu, dovedindu-şi, aproape neaşteptat, actualitatea.
  Spectacolul este la fel de actual acum, ca şi atunci, deşi contextele sunt (sau nu?) complet diferite.
  Explicaţia stă în forţa cathartică a comicului, al cărui mecanism de funcţionare Alexandru Tocilescu îl controlează total, dublată de cea a muzicii, partitura scrisă de Nicu Alifantis fiind unul dintre atuurile majore ale spectacolului. Interesant este că ea a rămas identică, Alifantis nemodificând nimic din compoziţia iniţială. Ce este schimbat, însă, este prezenţa scenică a formaţiei Byron, în a căror interpretare muzica sa capătă un sound modern, plin de substanţă. Ritmul este cel al vieţii de acum,
  Citeste tot pe TimeOut București
• Show-ul învinge spectacolul de teatru de Dana Ionescu sursa: Yorick
  Regizorul Alexandru Tocilescu poate fi considerat o enigmă. A semnat, de-a lungul anilor, spectacole-eveniment, care au rămas fără termen de comparaţie în spaţiul românesc şi fără egal, dar şi producţii a căror valoare artistică a dat mult de gândit, aceasta nelăsându-se dezvăluită cu una, cu două… Dacă luăm munca sa din ultimii zece ani, descoperim că a realizat bijuterii ca “Oblomov”, “Elizaveta Bam” şi, cel mai recent, “Sfârşit de partidă”, dar şi producţii cum e “Poker” de la Teatrul de Comedie.
  Pentru cei care au văzut “O scrisoare pierdută”, spectacolul pe care regizorul Alexandru Tocilescu l-a montat în urmă cu vreo zece ani la Naţionalul bucureştean, musicalul pus în scenă acum la Metropolis nu are cum să fie tocmai o surpriză. Ideile care au stat în spatele “revigorării” prin reinterpretare a clasicului Caragiale nu par să se fi schimbat. Iconoclasmul şi dorinţa de a “actualiza” par, şi ele,
  Citeste tot pe Yorick
• „Nevestele vesele” în interpretare liberă de Alexandru Tocilescu de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Povestea „Nevestelor vesele” de la Teatrul Metropolis a început în toamna trecută cu mult tamtam. Alexandru Tocilescu a organizat audiţii peste audiţii, a schimbat distribuţia, a adus pe scenă muzică live etc. „Nevestele vesele din Windsor” s-a dorit unul dintre puţinele musicaluri create vreodată la noi, în fapt un remake după un spectacol pe care regizorul l-a realizat în 1978, tot pe muzica lui Nicu Alifantis, dar cu marea diferenţă că atunci, în producţia de la Piatra Neamţ, actorii făceau playback. Şi iată că, după câteva luni de lucru, Teatrul Metropolis a programat săptămâna trecută primele trei „repetiţii cu public”, în fapt avanpremiere, căci regizorul nu a întrerupt „şnurul” nici o singură dată pentru indicaţii.
  De-ar fi să fim cinstiţi încă de la început ar trebui să spunem că mai cinstit din partea regiei ar fi fost ca spectacolul să nu se cheme „Nevestele vesele din Windsor” de W. Shakespeare,
  Citeste tot pe Yorick
• Byron featuring Shakespeare şi invers de Răzvana Niță sursa: Port.ro
  Sper că nu vă aşteptaţi să vă povestesc despre ce e vorba în textul shakesperian "Nevestele vesele din Windsor". Nu am să o fac din cel puţin trei motive: nu cred că misiunea cronicarului teatral o poate înlocui pe cea a profesorului de literatură universală, cu alte cuvinte, nu cred că o cronică teatrală are menirea obligatorie de a spune "despre ce e vorba în text". Apoi, textul piesei nu este întotdeauna identic sau sinonim cu textul spectacolului, de multe ori montarea descoperind sensuri noi şi valenţe actuale unei capodopere scrise acum patru secole (de exemplu). În plus, rândurile de faţă sunt prilejuite de o premieră semnată Alexandru Tocilescu. Ori, în faţa acestui creator, nu poţi rămâne ancorat în locurile comune, chiar şi atunci când încerci să încropeşti un discurs cu caracter critic.
  Din capul locului trebuie să ştiţi că e bine ca la acest spectacol să veniţi purificaţi de prejudecăţi de genul: Shakespeare = adevăruri
  Citeste tot pe Port.ro