editeaza

• 1
• 2

• Reporting pentru portretul bărbatului la tinereţe de Oana Stoica sursa: Agenda LiterNet
  Americanii sunt remarcabili în două domenii, cinematografie şi literatură. Dacă la prima putem strâmba din nas pe motiv că Hollywood-ul este excesiv de comercial şi enervant de pozitiv, la literatura contemporană am putea lua lecţii de la americani. Cele două calităţi funcţionează însă simbiotic. Dramaturgia e fruncea în SUA, asta şi datorită excelenţei cinematografiei întrucât un bun dramaturg înseamnă un bun dialoghist, iar dialogurile în filme au autorii lor, alţii decât scenariştii. De aceea, de multe ori, oricât de stupidă ar fi o peliculă americană, conversaţiile sunt încântătoare. Să ne amintim în câte filme de acţiune, în situaţii în care orice muritor şi-ar uda pantalonii, de exemplu, în plină urmărire prin zgârie nori incendiaţi, personajele au replici scânteietoare. Dacă scenariul e de duzină, măcar dialogul să ţină spectatorul cu fundul pe scaun şi popcornul în mână.
  Americanii ştiu să scrie şi o fac al
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Întâlniri surprinzătoare de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Acest spectacol este o coproducţie a Teatrului “George Ciprian” din Buzău şi Fundaţia “Catharsis” fiind găzduit şi de sala studio “George Constantin” a Teatrului “Nottara” din Capitală. Spectacolul s-a realizat cu sprijinul a numeroşi sponsori şi demonstrează că la Buzău activează un bun manager preocupat şi de şansa afirmării tinerelor talente din distribuţie.
  Piesa “Nişte fete” aparţine lui Neil LaBute, dramaturg preferat de repertoriile teatrelor noastre. Născut în Detroit, jucat şi pe Broadway cu succes, are încercări apreciate de regizor şi scenarist de film, Neil LaBute este prezent, de pildă, cu “Basch – o trilogie contemporană” şi “The shape of thinges” (“Forma lucrurilor”) la Teatrul Act de câţiva ani, jucându-se cu casa închisă. Are un stil consacrat, axat pe dezvăluiri biografice, cu personaje solid construite, aplicat şi în cazul piesei “Nişte fete”. Cinci doamne sunt invitate pe rând de iubitul
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Epopeea patului la americani de Mircea Ghițulescu sursa: Luceafărul de dimineață
  Neil LaBute („Neil care vede Scopul” cum ar veni prin pierdutele sale filiaţii franceze) s-a mormonizat în State şi scrie cu speranţa că va deveni Dumnezeu, asemenea mormonilor. Dacă te gândeşti că, nu numai Dumnezeu ne-a făcut după chipul şi asemănarea lui, ci şi noi l-am făcut după chipul şi asemănarea noastră, înclini sa găseşti un sâmbure de adevăr. El declara într-un interviu la Londra cu Cătălina Panaitescu (Drama, 3-4, 2004) că „am o tendinţă către realism, dar am fost atras totdeauna către trucurile limbajului scenic şi încerc, de câte ori am ocazia, să sparg al patrulea perete. A da glas unei voci interioare printr-un personaj care se adresează publicului este minunat”. O definiţie interioară precisă şi comercială pentru că „al patrulea perete” este publicul însuşi pe care LaBute vrea să-l distreze cu orice preţ. Şi, totuşi, nu cu orice preţ: cu un anumit preţ care de regulă este al bunului gust,
  Citeste tot pe Luceafărul de dimineață
• Nişte fete trădate şi un bărbat indecis de Constantin Stan sursa: Ziarul de duminică
  Guy are 33 de ani şi s-a decis să se insoare. Nu o poate face p â nă nu işi pune in ordine viaţa amoroasă, bogată şi agitată, de dinaintea mariajului. Intocmeşte o listă cu femeile care i-au trecut prin viaţă şi faţă de care crede că a greşit cu ceva şi ajunge in cele din urmă la un număr rezonabil, cinci, pe care le va căuta si cu care va sta de vorbă, spre a se asigura că lucrurile sunt clare intre ei.
  De fapt, Guy vrea să aibă conştiinţa impăcată, explicându-se şi cerând clemenţă. El vrea să pornească in noua sa viaţă senin şi fără obligaţii morale, deci fără resentimente din partea fostelor iubite.
  Sam este iubita din colegiu. Doi ani de iubire, doi ani de jurăminte şi promisiuni sfârşiţi abrupt: balul de absolvire il află pe Guy alături de altcineva. In momentul reintâlnirii lor - după 15 ani -, Sam e măritată cu un banal manager de magazin (aşa crede Guy) si are un copil, dar lovitura primită atunci, in adolescenţă,
  Citeste tot pe Ziarul de duminică
• Proaspăt, agreabil, inteligent de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Piesa Niște fete de Neil LaBute, impecabil tradusã în limba românã de Bogdan Budeș, poate fi rezumatã la modul vesel-ironic în care o face regizorul Cristi Juncu în caietul-program al spectacolului realizat în colaborare de Teatrul „George Ciprian” din Buzãu și Fundația „Catharsis”. Mi-ar fi plãcut sã îl citez pe directorul de scenã, dar cum am fost acuzat de pedanterie profesoralã tot citând în cronicile mele pe unii și pe alții, nu transcriu zicerile lui Cristi Juncu, ci îl pastișez pur și simplu, recunoscându-i directorului de scenã patentul și anunțându-mi disponibilitatea de a-i plãti drepturile de autor cuvenite.
  Carevasãzicã, Niște fete e o piesã frumoasã și educativã, mustind de reproșuri și învãțãturi înțelepte pentru uzul aventurierilor sentimentali de sex masculin ce se cred mai deștepți și mai puțin vulnerabili decât sunt în realitate. Niște fete, deși scris de un dramaturg american, carevasãzicã trãitor
  Citeste tot pe Revista Familia
• Cronică - Nişte fete de Anca Ioniță sursa: Time Out
  Guy (Vlad Zamfirescu) se hotărăşte să îşi revadă cinci dintre fostele iubite pentru a-şi cere iertare pentru supărările pricinuite în trecut. De ce? Pentru că se află în faţă unui pas decisiv: se căsătoreşte, şi asta îl obligă la onestitate, măcar acum, în ultimul ceas.
  Întâlnirile acestui Don Juan modern se transformă, însă, în mici procese de acuzare pe care fostele iubite i le intentează omului nostru. Dacă nu aş fi ştiut că este scris de un bărbat, aş fi băgat mâna în foc că este produsul unei feministe post-moderne.
  Cele cinci întâlniri dezvăluie gradat părţi neplăcute ale personajului: egoist, superficial, laş, mincinos. Pâna la ultima, în care descoperim că tânărul Guy a abuzat fizic o copilă de 11 ani. Trebuie să mărturisesc că atunci când am citit că această ultimă scenă este adăugată după premiera piesei la Londra, am înţeles de ce ea face notă discordantă cu celelalte patru momente.
  Problema abuzului se
  Citeste tot pe Time Out
• ”Nişte lucruri”.... despre Cristi Juncu de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Aceasta a fost săptămâna lui Cristi Juncu în București. Marți la Green Hours s-a jucat spectacolul lui cu piesa „Hoții” de Conor McPherson, miercuri și joi la Nottara au ieșit la public primele reprezentații cu public ale montării cu piesa ”Niște fete” de Neil La Bute, și tot joi la Teatrul Act i s-a jucat un spectacol mai vechi (dar nu mai vechi de o stagiune) produs de Teatrul 74 din Tg. Mureș - ”Vestul singuratic” de Martin McDonagh. Moment ideal pentru o scurtă privire retrospectivă asupra acestui creator.
  După ani buni în care am auzit spunându-se despre regizorul Cristi Juncu destul de des doar că este ”o prezență constantă”, ar cam fi momentul să spargem acest clișeu pentru a spune lucrurilor pe nume: acest personaj taciturn, căruia îi e greu să vorbească despre el și ceea ce face pe scenă, care e gata la fiecare pas să-și diminueze singur meritele, spre deosebire de majoritatea colegilor săi, care nu știu cum să și le
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Mobilitatea ţesuturilor afective de Cristina Rusiecki sursa: Art Act Magazine
  Nu sînt adepta parantezelor personale sau a excesului de culoare personală în cronica de teatru, literară etc., dar e vremea să mărturisesc că la spectacolul cu Fanny Ardant am avut unul dintre rarele puseuri de naționalism. Văzînd cît de profi e franțuzoaica și pe scenă, mi-am șoptit în barbă că și noi avem actrițe de aceeași talie. Și chiar ceva pe deasupra. Mai ales că în spate auzeam vocea Olgăi Tudorache. Mi-am adus aminte de momentul acela la Niște fete de Neil LaBute, produs de Teatrul „George Ciprian” din Buzău și Asociația Culturală „Catharsis”. O singură concluzie după cele cinci scene, cu protagoniste diferite: avem actrițe excepționale. Talente, nu glumă!
  Azi, cînd trendul se îndreaptă predilect către teatrul vizual, în care regizorul plimbă actorii cu corpul cît mai expresiv posibil printre lumini de efect, să te întorci la fundamentul acestei arte - actorul care, față în față cu publicul, transmite adevăruri
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Nişte fete şi un scriitor de Cristiana Gavrilă sursa: yorick.ro
  În România, Neil LaBute a devenit cunoscut prin câteva spectacole (“Bash. O trilogie contemporană”, “The Shape of Things“, “The Mercy Seat / Ziua de apoi“) care au trecut cu succes proba Teatrului Act. Adică, decor minimalist, un regizor specialist în lucrul cu actorii şi o distribuţie care să intre într-o relaţie apropiată cu publicul.
  După această reţetă aparent simplă, Teatrul „George Ciprian” din Buzău a obţinut un rezultat la fel de sigur, chiar încântător. Piesa lui Neil LaBute, „Nişte fete” (traducerea Bogdan Budeţ), în montarea lui Cristi Juncu are acea simplitate care poate distruge un spectacol sau îl poate încununa prin sinceritatea relaţiilor şi performanţa actorilor. În cazul de faţă, Vlad Zamfirescu pare alegerea ideală în rolul scriitorului care îşi inventariază cu umor şi perfidie viaţa amoroasă, înainte de a face marele pas al căsătoriei. Sensurile transpar între serios şi comic printr-un joc al
  Citeste tot pe yorick.ro
• Iubitele de altadata de Robert Bălan sursa: România Liberă
  Un barbat strabate America de la un capat la celalalt pentru a purta discutii de lamurire cu fostele iubite. "Niste fete", de Neil LaBute, la Teatrul "George Ciprian" din Buzau: cinic, emotionant, amuzant.
  Sa fie din cauza scolii, din cauza singurelor tipuri de spectacol la care pot sa asiste ca spectatori? Cert e ca, de cele mai multe ori, cand actorii romani incearca sa fie cat mai firesti, rezultatul e dezastruos. Le iese uneori mai bine sa il imite pe Vraca, decat sa interpreteze personaje contemporane si relatii lipsite de dramatismul scriiturii clasice.
  In aceasta situatie nu se afla si Vlad Zamfirescu, un maestru al firescului, al relatiilor complicate exprimate simplu: fara acea doza de "teatralitate" exacerbata, fara tipete si gesturi exagerate care se potrivesc in texte shakesperiene, dar total false in piese contemporane.
  Acum ca latino-loverul si barbatul puternic in orice context nu mai sunt la moda, preferandu-se in schimb genul sensibil , Vlad Zamfirescu are mari
  Citeste tot pe România Liberă
• Un dramaturg de Marina Constantinescu sursa: România literară
  Ce se întîmplă cu iubirea, cu minciuna, cu trădările, cu şabloanele vieţii şi ale lui astăzi, acum. De asta cred că şi are un impact teribil nu doar asupra regizorilor, ci şi în felul în care face priză cu actorii. Replicile sînt vii, au o tensiune fantastică prinsă în fraze scurte, directe, extrem de acute care îi solicită pe actori să fie prezenţi, implicaţi în propriul personaj, dar, şi asta este cheie, cu ochii măriţi pe celălalt, pe partener. La acest gen de spectacole chiar nu poţi să joci de unul singur! Importantă la el este structura textului. În straturi. Pe care le descoperi imediat sau la care ajungi meditînd la ce ai văzut. Jocul acesta între concretul imediat şi subtilul „mai tîrziu” este foarte tentant pentru spectator. Mereu există şi alte ramificaţii ale personajelor, ale contextelor, ale replicilor pe care regizorul insistă sau nu, dar pe care le intuieşti, oricum ar fi pusă în scenă o piesă a lui. LaBute nu scrie
  Citeste tot pe România literară
• Teroristul emoţional de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  „Nişte fete“, spectacolul Teatrului „George Ciprian“ din Buzău, este ca un bulgăre de zăpadă care se transformă în avalanşă. Un bărbat cu sufletul de gheaţă îşi invită cinci foste iubite într-o cameră de hotel, ca să-şi lămurească trecutul şi pasiunea pentru ele.
  Fiecare, pe rând, îl priveşte în ochi pe cel care le-a părăsit cândva. Întotdeauna, Guy a fugit cu alta. Acum predă „ficţiune" la o Universitate americană şi este din ce în ce mai apreciat ca scriitor. Se apropie de 35 de ani şi este pe cale să se însoare cu o studentă de la şcoala de asistente medicale.
  În camera de hotel intră mai întâi fata pe care a abandonat-o înaintea balului de absolvire, apoi alta, pe care o folosise ca jucărie sexuală pentru a-şi satisface fanteziile interzise. Pe un fotoliu din aceeaşi cameră de hotel se aşază o profesoară de facultate, cu care a avut o aventură cu mulţi ani în urmă, apoi fata pe care a iubit-o cu adevărat.
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• "Nişte fete", între dominaţie şi răzbunare de Maria Sârbu sursa: Jurnalul National
  Un spectacol care a început să circule prin ţară, atrăgând atenţia directorilor de teatru, este cel adus la rampă, la sfârşitul anului, pe scena Teatrului din Buzău şi prezentat, acum câteva zile, la Bucureşti: "Nişte fete", în regia lui Cristian Juncu.
  Piesele dramaturgului american Neil LaBute, cunoscut şi ca regizor şi scenarist de film, câştigă teren în spaţiul teatral românesc, acestea fiind puse în scenă în special de regizorii tineri. S-a lăsat cucerit de textele lui LaBute şi actorul Vlad Zamfirescu, care are la activ al treilea rol din galeria personajelor create de apreciatul dramaturg contemporan.
  După "La BASH - o trilogie contemporană" şi "Forma lucrurilor" - spectacole montate la Teatrul Act de Vlad Massaci, în care Zamfirescu a creionat scenic roluri demne de a fi păstrate în memorie, el vine acum în "Nişte fete" - o producţie realizată de Teatrul "George Ciprin" din Buzău în colaborare cu Asociaţia Culturală Catharsis,
  Citeste tot pe Jurnalul National
• Niste fete se dau in spectacol la Nottara de Ioan Es.Pop sursa: Ziarul de duminică
  Teatrul "George Ciprian" din Buzău prezintă, in coproducţie cu Fundaţia "Catharsis", miercuri, 20 ianuarie, ora 19.30, la Sala "George Constantin" a Teatrului "Nottara" din Bucuresti, premiera pentru presa bucureşteană a spectacolului "Niste fete" de Neil LaBute, traducerea: Bogdan Budeş, cu: Catrinel Dumitrescu, Irina Velcescu, Andreea Vasile, Diana Cavallioti, Cristina Florea si Vlad Zamfirescu, regia: Cristi Juncu, scenografia: Doru Badiu.
  Autorul are o ascendenţă complicată (gene franceze, engleze şi irlandeze) • fiu al unui şofer de camion care a visat să ajungă aviator • născut la Detroit pe 19 martie 1963 • are un frate mai mare • mama, cu zece ani mai tânără decât tatăl, a lucrat la un spital, ca recepţioneră • Neil a crescut in Liberty Lake, Spokane, statul Washington • căsuţa familiei era inconjurată de păduri • cu tatăl a avut o relaţie tensionată • din 1981 până in 2004 a fost membru al Bisericii Mormone • in 1991 a
  Citeste tot pe Ziarul de duminică
• "Nişte fete", la Teatrul Nottara de sursa: Jurnalul Național
  Teatrul Nottara găzduieşte joi, în Sala Studio, spectacolul "Nişte fete" realizat de Teatrul "George Ciprian" din Buzău în colaborare cu Fundaţia "Catharsis". Este premiera pentru mass-media bucureşteană, a doua reprezentaţie fiind programată la data de 20 ianuarie, de la aceeaşi oră: 19:30.
  Este vorba de piesa dramaturgului Neil LaBute, regizată de Cristi Juncu. Deşi se intitulează "Nişte fete", din distribuţie face parte şi un "băiat" - Vlad Zamfirescu. Un alt nume important pe care îl amintim aici e cel al actriţei Catrinel Dumitrescu. Alături de cei doi joacă şi "nişte fete" foarte tinere în teatrul românesc: Irina Velcescu, Andreea Vasile, Diana Cavallioti şi Cristina Florea. Scenografia o semnează Doru Badiu. Durata spectacolului este de 2 ore şi 20 de minute (fără pauză).
  Dacă vreţi să ştiţi, în acest spectacol se vorbeşte despre "dragoste şi trădare, despre insensibilitatea bărbaţilor şi despre tristeţea nesfârşită a femeilor
  Citeste tot pe Jurnalul Național