Înaintea premierei spectacolului cu piesa Noaptea arabă a dramaturgului german Peter Schimmelpfennig, pe care Trupa „Iosif Vulcan” a Teatrului de Stat din Oradea a hotărât să o lanseze pe piaţa teatrală românească, am avut inspiraţia de a apela la bunăvoinţa secretarei literare spre a-mi pune la dispoziţie textul. Am mers aşadar la spectacol în calitate de spectator avertizat. Dincolo de faptul că textul are o structură niţeluş bizară, părând mai curând prilej de realizare cinematografică decât de înfăptuire scenică, am remarcat şi eu, alături de Victor Scoradeş, traducătorul piesei şi autorul unui cuvânt de prezentare publicat în caietul de sală, alchimica proporţie „dintre luciditate şi imaginaţie, dintre tehnica dramatică şi poezie.” Lucrarea se bazează pe un amestec al planului real cu cel oniric, pe jocul dintre acţiunea schiţată ori aievea înfăptuită şi acţiunea verbalizată ce acţionează adesea ca un dublu derutant.
Citeste tot pe
Revista Familia
