Gălăgie mare sâmbătă, 29 septembrie, pe strada Lipscani. Nici nu trecuse bine de ora zece dimineaţa, că o mulţime de pitici, cu părinţii şi bunicii aferenţi sau cu doamnele educatoare, se adunaseră în faţa Sălii Rapsodia. Aveau un motiv cât se poate de serios: Parada Păpuşilor. Costume desprinse din cărţile de colorat, cele care ne învaţă cam cum arată obiectele şi fiinţele din lumea reală sau din alte lumi, prindeau viaţă, vesele, în mişcare, printre copii emoţionaţi, într-un program interactiv, lejer, simplu. De fapt, o introducere luminoasă, feerică, la ediţia a VIII-a a Festivalului Internaţional de Teatru pentru Copii „100, 1.000, 1.000.000 de poveşti“.
Un festival care, am tot repetat, este un gest necesar, un gest căruia fiecare părinte sau copil (şi cine nu mai e deloc copil?!) ar trebui să-i dea mai multă atenţie. De fapt, acordându-i festivalului o şansă, le acordăm copiilor o şansă: de a se bucura, de a râde,
Citeste tot pe
Yorick