Nopţi albe. Povestirea lui Dostoievski, publicată în 1848. Wikipedia numără 11 ecranizări ale textului (5 doar în India!), cea mai faimoasă rămânând prima, Le notti bianchi a lui Luchino Visconti (Leu de Argint pentru regie la Venezia), cu Maria Schell, Marcello Mastroianni şi Jean Marais. Din 1957.
La Timişoara, premiera Nopţilor albe de la Teatrul Naţional Mihai Eminescu s-a întâmplat în 2014. Tot într-o versiune de sorginte italiană: Stefano De Luca (regie), Linda Riccardi (scenografie).
Triunghiul: el, însinguratul visător din Petersburgul atâtor proze ale lui Dostoievki (Călin Stanciu Jr.), ea, îndrăgostită de chiriaşul care completează veniturile modeste ale bunicii oarbe (Mădălina Ghiţescu-Petre), celălalt el, bărbatul chipeş, ştiindu-se iubit, plecând la Moscova pentru un an, promiţându-i că se va întoarce (Matei Chioariu). Se va întoarce?
Patru nopţi. Patru nopţi pe lacul unui lac. Sau cel puţin aşa ne face să credem
Citeste tot pe
Agenda LiterNet