editeaza

• „Nostalgia 53”, un traseu inițiatic, cu și despre tine de Monica Andronescu sursa: Yorick
  În secțiunea „FNT vă mai recomandă”, joi, 31 octombrie, de la ora 21.00, a fost inclus spectacolul „Nostalgia 53”, realizat de Crista Bilciu. Și dacă joi seara nu v-ați programat deja un alt spectacol din Festivalul Național de Teatru, nu ezitați să mergeți pe Carol 53, la imobilul unde se joacă „Nostalgia 53” (după textele lui Mircea Cărtărescu), și să rămâneți acolo până târziu, după ora 1 noaptea, ca să vedeți unul dintre cele mai interesante, puternice și adevărate spectacole create în teatrul independent și nu numai. Deși „spectacol” este impropriu spus, pentru că ceea ce a creat Crista Bilciu pe Carol 53 este mai degrabă o instalație, un ansamblu de mini-spectacole care funcționează în paralel și încontinuu, în spații paralele, creând impresia unei never-ending story, așezate bizar sub semnul timpului – Timp care, încarnat în personaj, deschide „jocul” și se plimbă apoi dintr-un spațiu în altul cu un ceas
  Citeste tot pe Yorick
• Apologie pentru un vis - Nostalgia 53 la Maratonul Teatrului Independent, 2013 de Andrei Vornicu sursa: Agenda LiterNet
  Probabil că, în urmă cu 20 de ani, cînd Mircea Cărtărescu a scris Visul, ce avea apoi să devină Nostalgia, nu şi-a imaginat că volumul de povestiri / nuvele va deveni un clasic al literaturii române, reeditat în numeroase rînduri şi integrat în patrimoniul cultural românesc. Cu atît mai puţin ar fi anticipat că va fi adaptat pentru scenă, întîmplător, la aniversarea a două decenii de la lansare, într-o manieră cu totul inedită. Nu s-ar fi gîndit că va reînvăţa două generaţii de cititori să viseze, să îşi reviziteze copilăria şi să îşi reevalueze maturitatea. Şi toate astea s-au întîmplat. Regizoarea şi poeta Crista Bilciu a realizat un spectacol de teatru în care se pot regăsi cititorii lui Mircea Cărtărescu, dar şi prin care cei neavizaţi să poată face cunoştinţă cu capodopera cărtăresciană. Numeroasa distribuţie cuprinde şi amatori pasionaţi de teatru sau aflaţi la primul spectacol. Din acest punct de vedere,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Nostalgia de după ultima “Nostalgie” de Oana Medrea sursa: Yorick
  Din aprilie până-n iulie, deja-celebra casă din „Carol 53“ a găzduit cel de-al treilea proiect al Teatrului de Foc, Nostalgia. Alături de regizorul Crista Bilciu, 19 tineri actori au reconstruit cu o expresivitate ieşită din comun acea atmosferă indescriptibilă a cărţii omonime a lui Mircea Cărtărescu, transformând opt dintre poveştile care o compun într-un scenariu teatral. Un glissando rapid prin universul imaginat de Cărtărescu, şi povestea Ruletisului s-a transformat într-un performance, strania epopee a Mendebilului a devenit docu-dramă, întâmplarea metafizică a Gemenilor s-a concentrat într-o partitură de teatru-dans… În seara de 15 iulie aveam să experimentez pentru prima oară acceleratorul de emoţii şi senzaţii, care m-a făcut să resimt, la final, o nostalgie iremediabilă pentru că am ajuns acolo abia la ultima reprezentaţie. A fost teatru, însă ceea ce am trăit acolo nu seamănă cu nimic din ceea ce experimentasem până atunci.
  Citeste tot pe Yorick
• Închide ochii şi vei vedea REM-ul de Doinel Tronaru sursa: Adevărul
  „Dulcea pasăre a tinereţii” îşi deschide aripile şi pogoară asupra casei din Carol 53, pentru spectacolul-„instalaţie” teatrală „Nostalgia 53”, după Mircea Cărtărescu. Cea de-a cincea reprezentaţie a “jucărelei” puse pe roate de Crista Bilciu va avea loc luni seară, de la ora 21.00.
  “Închide ochii”, pare să fie cuvântul de ordine al montării neconvenţionale prin care Crista Bilciu şi-a reimaginat “Nostalgia”, capodopera cărtăresciană care a împlinit deja un sfert de veac. Ochiul închis afară se presupune şi se doreşte a se deştepta înăuntru, şi astfel efortul comun al regizoarei şi al celor 18 tineri actori să se ridice la înălţimea operei marelui vizionar contemporan nouă.
  De-a baba oarba sau “vrăjitroaca”
  Închide ochii, li se spune celor duşi în curte pentru a juca baba-oarba; de fapt pentru a fi legaţi la ochi şi coborâţi în subteran, unde vor asista la povestea tragică a “Ruletistului” (acesta e
  Citeste tot pe Adevărul
• Teatrul de Foc. Carol 53. Repetiţie deschisă 3. Nostalgia de Mircea Cărtărescu. de sursa: Cutia de Carton
  De vreo câteva luni de zile le vânez spectacolele. Pozele pe care le-am văzut pe contul lor de FB mi-au stârnit mai mult decât interesul. De câteva luni bune vânez şi locul ăsta: Carol 53. Am auzit că se petrec tare multe lucruri bizare acolo. Bizare în sensul de experimentale. Aşa că ieri, când am văzut anunţul că se face o repetiţie deschisă publicului, şi, mai ales, că se face la oră mai târzie din noapte, am ştiu că exact acela era momentul să ne întâlnim.
  
  Era cât pe ce să ratez casa. Adică nici prin gând nu-mi trecea: Carol 53 se ascundea în spatele unor porţi mari din fier ruginit şi ros de vânturi şi ploi şi este de fapt o clădire copleşită de trecerea timpului. Părea tare fantomatică, aşa, ascunsă în întuneric. Ca o mărturie a unor vremuri mai bune, demult apuse. Abia după ce-am intrat şi-am dat ochii cu lumea pestriţ-boemă care aştepta liniştită începerea spectacolului, am avut certitudinea c-am nimerit unde trebuie.
  Citeste tot pe Cutia de Carton
• Nostalgia. Cronică de Valentin Georgescu sursa: Tempester
  Am pornit la drum entuziasmat de ce urma să văd. Știam că trebuie să ajungem pe Bulevardul Carol I, numărul 53. Nefiind pe aceste meleaguri de prea mult timp, am căutat emoționați locul, numărând din casă-n casă, verificând cu aplicația de GPS, încercând să nu las nimic la voia întâmplării. Nu vroiam să întârziem. Ajunsesem între numărul 51 și 55. Era bine… credeam.
  O casă ciudată, o poartă metalică greoaie, însă care părea că se va dărâma dacă o vom atinge. Am poposit puțin în fața porții până când un grup de fete au intrat mai cu curaj, după ce ne-au întrebat: „Aici e Carol 53?” Le-am urmat în curte. Casa care se ridica din curtea întunecată părea scoasă dintr-un film de groază. Era frumoasă. Interesantă încă de la prima vedere. Știam că e locul corect! Avusesem în vara anului trecut o conversație foarte detaliată cu Crista Bilciu la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu și, din câte vorbiserăm atunci,
  Citeste tot pe Tempester