editeaza

• Un spectacol de cea mai pura esenta brechtiana de Oltița Cântec sursa: suplimentuldecultura.ro
  Festivalul de Teatru European Eurothalia (9-17 noiembrie 2013), organizat de Teatrul German de Stat Timisoara (TGST), a adus in oras, la cea de-a treia lui editie, companii si spectacole din Germania, Olanda, Polonia, Croatia, Elvetia, Romania si a debutat cu productia gazdelor, Nunta micilor burghezi de Bertolt Brecht.
  Dramaturgia brechtiana nu este foarte ingaduitoare cu regizorii si actorii, teatrul epic impunind rigori ce vin din celebrul efect de distantare, asa ca, de cele mai multe ori, abordarea scenica devine modalitate de a demonstra intelegerea organonului brechtian, atit de detaliat exprimat in manualul propriu de poetica teatrala si montarile realizate de Brecht insusi. Chiar in asemenea conditii, dintr-un punct de vedere limitativ, regizorul Alexandru Dabija a imaginat solutii scenice inspirate, pentru o mizanscena cu amprenta. Optiunea repertoriala e cit se poate de potrivita pentru TGST: un autor german, o trupa rodata in diverse stiluri interpretative,
  Citeste tot pe suplimentuldecultura.ro
• Despre detalii - Nunta micilor burghezi la Festivalul Eurothalia, 2013 de Florian-Rareş Tileagă sursa: Agenda LiterNet
  Nu prea înţeleg de ce, dar Timişoara e unul din acele locuri din România despre care mulţi dintre noi ştim doar generalităţi. Bega, parcuri, Revoluţie, studenţime, plescaviţa, Poli Timişoara. Avem, în mod grosolan, o cultură din vederi şi felicitări de anii '80, din integrame, din clişee de turism fuşerit. Ca multe oraşe de la graniţă, Timişoara suferă din cauza perceperii ei ca un soi de "departe decent", care anulează detaliile şi reduce acest oraş viu, complex, occidental prin rânduială şi acalmie, la o noţiune banală de... "interesant".
  Unul dintre detaliile care schimbă percepţia şi dau Timişoarei acea identitate despre care mulţi au de aflat este un festival internaţional de teatru, creat de Teatrul German de Stat din Timişoara. Mai exact, Festivalul de Teatru European Eurothalia, ediţia a III-a (9 - 17 noiembrie 2013), prin care Teatrul German tocmai a sărbătorit 60 de ani de viaţă. Nu neapărat despre aniversare o să vorbim aici,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Brecht, cunoscut și necunoscut de Doina Papp sursa: Luceafărul
  Operă versus autor
  Un eseu semnat Bogdan Ghiu și publicat în Liternet cu titlul foarte inspirat Ascensiunea lui Bertolt Brecht nu poate fi oprită sugerează cum nu se poate mai bine interesul surprinzător, în anumite privințe, al contemporanilor pentru opera dramaturgului german. Această ascensiune e sinonimă și cu redescoperirea continuă a substanței pieselor sale transpuse în versiuni noi, care reevaluează temele teatrului său social, necesare scenei din toate timpurile, și nu doar atât. De mare interes se bucură operele de tinerețe, cu suflul lor poetic remarcabil, când scriitorul, fiind mai puțin angajat politic, dădea curs preocupărilor lirice și metafizice, iar contradicțiile care au pus adesea teoriile sale în contrast cu opera sunt din ce în ce mai des sursa unor dezbateri pasionante. Brecht marxistul, Brecht redegistul, antipatizat pentru antiamericanismul său, e reinventat, așadar, pe mâna operelor sale, a pieselor, în afara tezismului care
  Citeste tot pe Luceafărul
• Un Brecht fără teorie și fără teorii de Mircea Morariu sursa: Revista Familia nr.6/2013 – pg.120
  Atunci când vine vorba despre Brecht – omul de teatru, gândul ne duce la un dramaturg serios, dificil, autor de texte „respectabile”, cel mai adesea complicat de montat tocmai fiindcă scriitorul de literatură dramatică a fost dublat de teoreticianul teatrului epic. Iar teoriile lui Brecht funcționează ca un fel de element provocator de inhibiții, atât pentru creatori, cât și pentru spectatori. Primii, fie vor să ne dovedească în spectacolele lor cât de stăpâni sunt ei pe teoriile brechtiene, cât de bine le-au înțeles și cu câtă ușurință le pun în pagină, fie, dimpotrivă, se încăpățânează să facă astfel încât să braveze și să sublinieze cât de mare e libertatea pe care și-o pot asuma față de respectivele teorii și cât de antibrechtiene, însă teatral valide, le sunt montările. La rându-le, spectatorii, cei cultivați, firește, cu atât mai mult criticii de teatru, se arată preocupați, dacă nu chiar obsedați,
  Citeste tot pe Revista Familia nr.6/2013 – pg.120
• Spiritul decrepit de Daniela Magiaru sursa: Revista Orizont nr.5 - pg.25
  Nunta micilor burghezi e o nuntă pentru care pregătirile se încheie abia după ce spectatorii intră în sală. Mirele şi mireasa îşi finalizează mobila din încăperea în care îşi vor primi invitaţii. Miroase a lemn, scaunele sunt netezite, scândurile îşi găsesc utilitatea în componentele mobilierului. Totul pare făcut temeinic, cu bună dispoziţie, cu cântec, la Brecht şi cu zâmbetul pe buze. Primii invitaţi sunt prefiguraţi în fundal şi aduc cu ei un avertisment - sonor -, întrerupând refrenul vesel al harnicilor miri. Rând pe rând, regizorul le acordă partituri de solist, dar avem de-a face de fiecare dată cu caricaturi. Trăsăturile exagerate vizează deopotrivă comicul şi grotescul. Dacă primul oaspete este neglijent, curăţând cu unghia, aproape în pripă, tacâmurile pe care le aduce cu sine, cel de-al doilea le scoate circumspect din buzunar, iar un altul pare că le studiază îndelung şi le găseşte latura practică (obiectele
  Citeste tot pe Revista Orizont nr.5 - pg.25