O dare de seamă, one-man-show-ul lui Cătălin Filip, prezintă povestea plină de subînţeles a unei maimuţe umanizate forţat de către răpitorii ei. Textul polemizează pierderea umanităţii din om, respectiv a animalicului din maimuţă subliniind clar că fericirea şi libertatea adevărată îi sunt accesibile doar celei din urmă.
Premisă ofertantă, povestea maimuţei prinse în junglă şi forţată să se adapteze unei lumi umane închise schiţează imposibilitatea alegerii: orice evadare este imposibilă din cauză că acest univers în sine este o cuşcă şi orice variantă a existenţei umane reprezintă tot o formă de captivitate. Maimuţa devenită om din simplul motiv că această condiţie umană este o cuşcă mai spaţioasă decât alternativele îşi deapănă povestea într-un decor minimalist, oarecum burghez în care reminiscenţele vieţii sale de animal liber trebuie ţinute ascunse. Deşi interesant pe hârtie, problema acestui spectacol este că nu
Citeste tot pe
Agenda LiterNet
