„O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre nord”. Un titlu superb, atrăgător, promițător. În noua sală mică de la Teatrul Metropolis, o sală care aduce puțin cu fosta sală Amfiteatru de la Teatrul Național din București, Mihai Constantin pune în scenă acest text al lui Edvard Radzinski, care n-a mai avut de vreo trei decenii o montare în România.
Dincolo de frumusețea poveștii cu totul atipice în acest context teatral al Bucureștiului anului 2016, spectacolul de la Metropolis este, pe de o parte, un bun prilej de discuție despre actorii care devin regizori, iar pe de altă parte, tocmai despre tendințe și direcții în teatru, în funcție de publicuri. Ca un scenariu de film rusesc (de altfel, a și existat o comedie romantică după acest text, ecranizată în 1988), „O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre nord” e acel gen de montare caldă, duioasă, sentimentală, pe care publicul s-o savureze în voie, oferindu-și plăcerea de a
Citeste tot pe
Yorick
