editeaza

• 1
• 2
• 3

• Invitaţie la Wagner de Simona Chițan sursa: Adevărul literar și artistic
  Îmi propun să revăd în 2011 „O lume pe dos“, cele trei piese într-un act ale unor americani contemporani, cu Tudor Chirilă şi Iarina Demian excepţionali, în rol de conducător de orchestră şi, respectiv, de mamă psihopată. În „Preludiu şi Liebestod“ de Terrence McNally e vorba de muzica lui Wagner. „E vorba de iubire. Şi de moarte. Şi de trans-(futu-i)-figurare“.
  Despre „O lume pe dos", coproducţie Teatrul de Comedie şi ArCub, nu am apucat să scriu, deşi premiera a avut loc în decembrie 2009, tocmai pentru că de atunci multe mi-au ieşit exact pe dos: am tot amânat şi altele s-au tot întâmplat. Dar mă întorc puţin în timp, pentru că spectacolul încă se joacă şi mai ales pentru că merită văzut. Am fost cu adevărat impresionată de Tudor Chirilă în ipostaza de dirijor în „Preludiu şi Liebestod" şi mai ales de revenirea spectaculoasă a Iarinei Demian ca actriţă în „Naomi în camera de zi", pentru că în ultimii ani ea
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Un spectacol dezagreabil de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Din bogata dramaturgie americană, actriţa şi regizoarea, Iarina Demian a ales trei piese scurte ale unor dramaturgi contemporani : “Preludiu şi Liebestod” de Terrence McNally, “Problema” de A. R. Gurney Jr. şi “Naomi în camera de zi” de Christopher Durang. Selecţia sa alătură textele sub titlul “O lume pe dos” şi spectacolul ar avea drept scop, conform ambiţiei regizoarei, să atenţioneze asupra efectelor singurătăţii celor a căror existenţă este afectată de lumea întoarsă pe dos în care trăiesc. Textele, în ciuda unei palide amintiri a stilului absurd comun scrierilor, au fiecare o altă ţintă satirică, inspirată şi de societatea în care trăiesc personajele, iar singurătatea lor e condiţionată de cauze ce motivează diferit manifestările lor. Sub aspectul construcţiei dramatice textele sunt fragile şi neinteresante pentru cei care trăiesc realitatea măcinată la noi de probleme sociale. Replicile triviale şi prezenţa unei
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Cronica - O lume pe dos de Anca Ioniță sursa: TimeOut
  Trei piese într-un act scrise de trei dramaturgi americani consacraţi sunt reunite de regizoarea Iarina Demian într-un spectacol ce îşi propune să aducă în faţa publicului câteva teme ale lumii în care trăim. Dincolo de acest motiv “al lumii pe dos” pe care regizoarea l-a găsit ca element unificator, textele nu sunt egale ca valoare.
  "Preludiu şi Liebestod" a lui Terrence McNally, piesa cu care se deschide tripticul, este, pe departe, cea mai interesantă şi cea mai substanţială din punct de vedere dramatic. Partitura wagneriană a operei "Tristan şi Isolda" este fundalul (dar şi partenerul de joc) pe care cele cinci personaje - dirijorul faimos, soprana, concertmaestrul, soţia dirijorului şi bărbatul- îşi ţes monologul interior, în timp ce muzica se revarsă copleşitor peste ei. Efectul este într-adevăr puternic, muzica devine partener egal cu actorii, într-un timing perfect, pe care atât regizoarea, cât şi actorii l-au simţit aproape organic.
  Citeste tot pe TimeOut
• Iarina şi Tudor de Mircea Ghiţulescu sursa: Luceafărul
  După „Biloxi Blues”, piesa celebrului Neil Simon, Iarina Demian testează iarăşi dramaturgia americană contemporană, cu ajutorul unui foarte bun traducător, Mihnea Columbeanu. De data aceasta, alege trei piese scurte, una mai diferită decât alta. „Preludiu şi Liebestod”, de Terrence Mc Nally, este o apocalipsă muzicală, „Problema”, de A.R. Gurney, este o farsă conjugală, iar „Naomi în camera de zi”, de Cristopher Durang - o copie americană după teatrul absurd european cu ecouri din „Cântăreaţa cheală” de Ionesco. Toate aceste trei piese într-un act alcătuiesc un spectacol în trei acte puse sub titlul foarte inspirat „O lume pe dos”. Nu numai „lumea pe dos” constituie elementul de legătură între cele trei farse tragice, ci şi Tudor Chirilă, care trece cu dezinvoltură de la un personaj la altul, fiind Dirijorul ge­nial din prima, Soţul (păcălitorul păcălit) din a doua şi John, fiul automat, din a treia.
  Citeste tot pe Luceafărul
• Trei americani la Comedie de Marina Constantinescu sursa: România Literară
  Cît de frumoasă si cît de ingrată este povestea asta cu actoria. Trebuie să stai si să astepţi să fii văzut, distribuit, să faci frumos sau nu, trebuie să existe un manager care să gîndească un repertoriu pentru oamenii din trupa lui, încercînd să nu-i omoare cu roluri care să-i conducă spre manierism si fundătură sau să nu-i îngroape de vii prin ne-distribuire.
  Discuţia e vastă. Ce vreau să spun. După multă vreme, am văzut-o din nou pe scenă pe Iarina Demian. Impecabilă! Mi-am reamintit, ca o imagine pe care o iubesc şi care mă urmăreşte, prezenţa ei fragilă şi puternică, părul ei roşu ca focul şi incandescent ca fiinţa ei, personajul ei din „Fuga" Cătălinei Buzoianu. Tot acolo, Ştefan Iordache dădea drumul ludicului cel mai subtil că să înfioare emoţia oricărei aventuri pe pămînt.
  Întîmplarea a făcut ca în ultima vreme să merg des la Teatrul de Comedie. Şi la Sala mare, şi la Sala Studio am văzut spectacole care
  Citeste tot pe România Literară
• O lume serioasă de Robert Bălan sursa: România Liberă
  „O lume pe dos" e un spectacol din trei piese într-un act. piese care nu spun nimic. Şi, în plus, o prestaţie a lui Tudor Chirilă care îi va dezamăgi, probabil, şi pe cei mai înfocaţi fani ai săi.
  E greu de înţeles ce-or fi găsit Iarina Demian şi Tudor Chirilă la cele trei texte. Cert e că sunt trei piese, dacă nu foarte proaste, atunci super-banale. Iar dacă o fi ceva de capul lor, în spectacol nu se vede. Prima piesă, „Preludiu şi Liebestod" de Terrence McNally, este monologul (interior) al unui dirijor. Mai exact, e vorba despre ce le trec prin cap acestuia şi altora (concertmaestru, soţie, solistă, admirator) în timpul desfăşurării unui concert. Şi aici faimosul dirijor din piesă bifează cam toate temele posibile: artă, iubire, familie, fani, societate, sex. E o amestecătură între clasica temă a artistului/omului neînţeles şi povestiri despre partide de sex. O amestecătură care ar putea să dea bine la liceeni. Mai ales că, la final,
  Citeste tot pe România Liberă
• Cronica - O lume pe dos de Anca Ioniță sursa: TimeOut București
  Trei piese într-un act scrise de trei dramaturgi americani consacraţi sunt reunite de regizoarea Iarina Demian într-un spectacol ce îşi propune să aducă în faţa publicului câteva teme ale lumii în care trăim. Dincolo de acest motiv “al lumii pe dos” pe care regizoarea l-a găsit ca element unificator, textele nu sunt egale ca valoare.
  "Preludiu şi Liebestod" a lui Terrence McNally, piesa cu care se deschide tripticul, este, pe departe, cea mai interesantă şi cea mai substanţială din punct de vedere dramatic. Partitura wagneriană a operei "Tristan şi Isolda" este fundalul (dar şi partenerul de joc) pe care cele cinci personaje - dirijorul faimos, soprana, concertmaestrul, soţia dirijorului şi bărbatul- îşi ţes monologul interior, în timp ce muzica se revarsă copleşitor peste ei. Efectul este într-adevăr puternic, muzica devine partener egal cu actorii, într-un timing perfect, pe care atât regizoarea, cât şi actorii l-au simţit aproape organic.
  Citeste tot pe TimeOut București
• Comedia la care nu râzi - O lume pe dos de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  O lume pe dos, spectacolul Teatrului de Comedie din Bucureşti, trece pe lângă adjectivul excepţional la o distanţă de vreo 1.000 de kilometri. Montarea Iarinei Demian nu este reuşita pe care ea şi-ar fi dorit-o. Regizoarea pariază prea mult pe un actor care nu are experienţa să ducă în spate timp de o oră şi jumătate o întreagă construcţie dramatică.
  Îl supraestimează pe Tudor Chirilă, iar el face greşeala să se lase supraestimat. Cele trei piese într-un act îl pun pe Chirilă faţă în faţă cu trei tipologii, dar jocul lui de profunzime nu merge foarte departe de simpla schimbare a unor costume de scenă. O lume pe dos se joacă la Teatrul de Comedie, dar uită să te facă să zâmbeşti, fiind prea preocupat de trasa lui sobră, demonstrativă şi moralizatoare şi care scoate din calcul orice tip de umor. Iarina Demian însăşi are dificultăţi să extragă din text ironia absurdă pe care a intenţionat s-o livreze ca pe o marfă de calitate,
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Reabilitarea lui Wagner de Răzvan Niță sursa: Port.ro
  "O lume pe dos" este în primul rând prilejul unei întâlniri cu nişte texte dramatice cu totul speciale. Trei piese într-un act de o prospeţime, îndrăzneală şi stil de-a dreptul remarcabile. Impresionantă este şi maniera în care realitatea contemporană este prezentată de cei trei autori americani. Trei ipostaze din existenţa unor oameni de azi, umor inedit şi o creativitate explozivă. Şi ceea ce e cu adevărat meritoriu, toate cele trei propuneri se păstrează într-o cheie majoră şi deşi se inspiră dintr-un univers uman insolit rămâne general valabil ceea ce vedem, ne atinge, ne răscoleşte chiar.
  Refuz să vă povestesc ce se întâmplă pe scenă pentru că ar însemna să rataţi plăcerea şi surpriza descoperirii, căci nimic nu este ce pare a fi la prima replică. Vă pot spune însă că "Preludiu şi Liebestod" este o bijuterie, o partitură interpretată tulburător de un Tudor Chirilă într-unul dintre cele mai solicitante roluri de până acum.
  Citeste tot pe Port.ro