„O lume pe dos" e un spectacol din trei piese într-un act. piese care nu spun nimic. Şi, în plus, o prestaţie a lui Tudor Chirilă care îi va dezamăgi, probabil, şi pe cei mai înfocaţi fani ai săi.
E greu de înţeles ce-or fi găsit Iarina Demian şi Tudor Chirilă la cele trei texte. Cert e că sunt trei piese, dacă nu foarte proaste, atunci super-banale. Iar dacă o fi ceva de capul lor, în spectacol nu se vede. Prima piesă, „Preludiu şi Liebestod" de Terrence McNally, este monologul (interior) al unui dirijor. Mai exact, e vorba despre ce le trec prin cap acestuia şi altora (concertmaestru, soţie, solistă, admirator) în timpul desfăşurării unui concert. Şi aici faimosul dirijor din piesă bifează cam toate temele posibile: artă, iubire, familie, fani, societate, sex. E o amestecătură între clasica temă a artistului/omului neînţeles şi povestiri despre partide de sex. O amestecătură care ar putea să dea bine la liceeni. Mai ales că, la final,
Citeste tot pe
România Liberă