Am fost întotdeauna şi mă declar în continuare un fan împătimit al lui Caragiale. Ori de câte ori aş vedea sau aş citi sau aş asculta piesele lui, tot mă prăpădesc de râs la replicile pe care oricum le ştiu pe de rost - mă şi văd recitându-le împreună cu actorii, ca în filmele americane în care personajele spun replicile împreună cu actorul preferat, dintr-un film de la televizor - şi apoi tot eu prăpădindu-mă de râs. Tocmai de aceea mor de necaz când aceste piese sunt masacrate de dragul inovaţiei fără acoperire (vreau să fiu foarte clar, este vorba de experimentele nereuşite...). În ultimul timp din păcate, numai de din astea am avut parte, îmi şi pierdusem speranţa că aş putea să văd un Caragiale care să mă facă să râd sănătos, cu poftă, cu toată gura şi din tot sufletul,aşa cum am făcut-o întotdeauna.
Şi uite că atunci când mă aşteptam mai puţin, s-a ivit un astfel de spectacol. El se joacă la Teatrul Studio,
Citeste tot pe
Agenda LiterNet
