A spune cã pe afișul unui Teatru apare mult prea frecvent numele lui Caragiale e echivalent cu a susține cã respectiva instituție își ia parcã prea în serios misiunea. Iar când respectivul Teatru e unul care, din varii motive, își recruteazã spectatorii preponderent din rândul tinerilor, mai exact al elevilor în al cãror program de studiu figureazã marile piese caragialene, e aproape o datorie pentru el ca la o distanțã de unsprezece ani sã înfãptuiascã o nouã montare cu O noapte furtunoasã. Sigur cã de dorit ar fi ca acea montare sã conteze drept o contribuție semnificativã în caragialeologie, dar cum e limpede cã nu toate spectacolele cu piesele lui Caragiale pot sã însemne evenimente, nu mi se pare deloc deplasat ca publicului spectator sã i se ofere cel puțin o reprezentație decentã. Din pãcate, cea la care și-a poftit publicul Trupa „Iosif Vulcan” a Teatrului de Stat din Oradea nu e nici mãcar un spectacol nereușit. E o punere între
Citeste tot pe
Revista Familia
