Felul in care se alcatuieste repertoriul unui teatru este, in Romania cel putin, rezultatul unor factori foarte diferiti: configuratia trupei (numarul de femei si barbati, varsta si caracterul lor), ideile si obsesiile profesionale ori (mai cu seama) pecuniare ale regizorilor angajati sau invitati, ideile si obsesiile directorului privind aceste pretentii si, eventual, dorintele publicului, ideile si obsesiile organizatorului de spectacole privind buzunarul acestui public, ideile si obsesiile ordonatorului de credite privind necesitatile teatrului s.
Dupa cum se vede, criteriile pur estetice intra mai rar in discutie; ba, in unele cazuri, uitandu-te la acest repertoriu, adica la lista titlurilor de piese ce urmeaza a se transforma in spectacole, iti vine sa crezi ca nu intra deloc. In situatiile fericite, factorii divergenti mai sus pomeniti se imbina (sau combina) armonios; atunci, spectacolele ce se nasc vegheate de atatea moase se numesc bune. Nu toate situatiile sunt, insa,
Citeste tot pe
Ziarul de duminică
