Teatrul ”Regina Maria” din Oradea a aniversat Ziua Națională a României cu premiera unui text caragialian, O scrisoare pierdută, în regia lui Cristian Ioan. Spectacolul a fost primit cu un notabil entuziasm de publicul ce a umplut sala, însă a marcat și un straniu paradox: o neostoită lăcomie regizorală de a spune mai mult decât spune textul, de a profita de orice prilej sub-, meta- ori extra-textual ca să aglomereze sensuri, simboluri, trimiteri, sugestii, tâlcuri, ca pentru a-i arăta spectatorului cât de inteligent, versatil artistic și ”șmecher” este el, directorul de scenă. Această exagerată bravură – cu elemente mai inspirate și altele stridente de-a dreptul - n-a făcut însă decât să pună actorii în situații stânjenitoare, la un pas de șarjă; din fericire, interpreții au scăpat cu succes din această nedorită capcană, salvând totodată spectacolul de aura unui kitsch grotesc. Așa, avem de-a face doar cu o montare mai grosieră,
Citeste tot pe
Revista Tribuna -pg.32