Uneori, atmosfera unei premiere oficiale devine irespirabilă: prea multă ipocrizie, prea multe energii negative, prea multă atenţie acordată mondenităţii în sine şi prea puţină aplecare spre spectacolul propriu-zis. Chiar şi actorii se întîmplă, dintr-o motivaţie exacerbată, să supraliciteze cu ostentaţie în demonstraţia lor, deformîndu-şi propria creaţie. După aceea, unii, eliberaţi de un anumit soi de emoţie, îşi prezintă personajele în nota firească a asumării partiturii. Alţii, după cîteva spectacole, cad în extrema cealaltă, rezultat al rutinei: turaţia motoarelor se reduce considerabil, pot apărea tuşele groase, distorsiunile, spre chinul regizorului. Prefer să sparg şi eu cîteodată obişnuinţa premierelor şi să văd noile producţii în săli "normale" şi neobositoare din punctul de vedere al protocolului.
Aşadar, căutînd în programele teatrelor reprezentaţii pe care le-am amînat, am descoperit titlul unui spectacol
Citeste tot pe
România literară
