Nu e nevoie să parcurgi pagini de exegeze ca să înţelegi că orice poveste e o construcţie narativă cu straturi de mesaj şi de înţelegere. Ţâncii, cărora le plac atât de mult aceste istorioare pentru că, invariabil, la final, Binele biruieşte Răul, văd mai ales dezvoltarea lor epică, în timp ce noi, ăştialalţii, mai trecuţi prin viaţă, "batem" ceva mai departe, înţelegându-le şi substraturile. Nu m-aş fi gândit, poate, la asta, dacă n-aş fi văzut, cu mare plăcere, trebuie să zic din start, pe scena de la Piatra Neamţ, un spectacol realizat de Alexandru Dabija pornind de la cunoscuta Punguţă cu doi bani a lui Ion Creangă. Axioma cu nivelurile de adresabilitate se verifică perfect în cazul ei, iar maniera în care echipa de la Teatrul Tineretului a teatralizat-o e dovada cea mai pertinentă.
Proiectul pietrean e o creaţie colectivă. O formulă în vogă prin Occident în urmă cu câteva decenii a devenit în acest caz un dinam creator,
Citeste tot pe
Teatrul Azi