editeaza

• 1
• 2

• Common people and whistleblowers de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  Gianina Cărbunariu este o prezenţă singulară în peisajul teatral românesc, având curajul, prin mijloacele teatrului documentar, să atingă puncte sensibile ale societăţii: trauma comunismului (trecutul recent), problema globalizării, retradusă sub forma subtemei globalizării pieţei alimentare, intervenţia ”marilor puteri” în micile economii, cum ar fi economia autohtonă, ce se ascunde în spatele investiţiilor de capital ori a preluării micilor afaceri sub umbrela unei mari companii etc.
  Adesea, se apleacă asupra unor cazuri individuale, cum ar fi cel al disidentului politic Dorin Tudoran ori al elevului Mugur Călinescu, victime ale fostei Securităţi.
  Spectacolul Oameni obişnuiţi a fost realizat în cadrul proiectului Be SpectACTive!, urmărind ca, prin transformarea spectatorilor în actanţi, prin implicarea activă a publicului şi folosirea tehnicilor de interactivitate (adresarea actorilor înspre public, transformându-l în prejudiciat, dar,
  Citeste tot pe Ziarul de Iași
• De la Sibiu la Almada, cu „Oameni obișnuiți” de Petre Ivan sursa: Ziarul Metropolis
  În perioada 4-18 iulie 2017 se desfăşoară cea de-a XXXIV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru din Almada, cea mai importantă manifestare de acest gen din Portugalia. La eveniment va fi prezentat şi spectacolul „Oameni obişnuiţi”, de Gianina Cărbunariu, în interpretarea actorilor de la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ Sibiu (TNRS). Spectacolul va avea loc, duminică, 16 iulie, ora 22:00, pe Scena Mare a Școlii D. Antonio da Costa din Almada unde sunt aşteptaţi 600 de spectatori.
  Realizat în cadrul proiectului Be SpectACTive!, co-finanțat prin programul Europa Creativă, spectacolul prezintă opt cazuri de whistelbloweri din Italia, Anglia și România, țări europene cu contexte și legislații diferite în ceea ce privește situația avertizorilor de integritate.
  Whistleblower-ul (avertizor de integritate) este un informator, o persoană care aduce la cunoștința publicului sau autorităților activități imorale sau ilegale petrecute într-un
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• Com(m)'on, people! de Mihai Brezeanu sursa: Agenda LiterNet
  O lege: 571 din 2004. Un concept: whistleblower. O traducere: avertizor de integritate. Cine dracu' face o piesă de teatru, să-i zicem Oameni obişnuiţi, dintr-o lege, un concept şi o traducere? Cine s-o scrie? Cine s-o joace? Şi, mai ales, cine să cumpere bilet şi s-o privească, înţeleagă, aplaude? Gianina Cărbunariu şi parte din trupa Teatrului Naţional Radu Stanca din Sibiu sunt răspunsurile la primele două întrebări. De răspunsul la a treia întrebare depind multe.
  Pornind de la poveştile reale a opt oameni, britanici, italieni şi români, care, în anii de pe urmă, au ales să nu tacă în faţă mizeriilor întâmplate în firmele / spitalele / azilele / instituţiile, de stat ori particulare, pentru care lucrau, Cărbunariu creează un text excepţional care ar merita ascultat şi discutat de cât mai mulţi contemporani. Dacă tot vorbim insistent în ultima perioada de teatru social, atunci poate că ar merită făcut pasul următor şi organizat un
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Sibiu, Iunie, Teatru (5) - Oameni obişnuiţi la FITS, 2016 de Florian-Rareş Tileagă sursa: Agenda LiterNet
  Estetici, stilistici, referinţe, alegorii, metafore, registre, criterii, categorii, etc. Un mare bau-bau de chestii care ar putea speria pe oricine şi care au devenit, pentru mine cel puţin, în ultimii ani, puţinele lucruri care îmi mai trec prin cap când văd teatru. Nu fiindcă asta îmi place să fac; credeţi-mă, mi-e dor să văd şi altceva decât teatru sec, savant, dicţionăresc, lipsit de viaţă şi mesaj, a cărui unică virtute e stilistica X. Sunt tot mai sătul de teatrul de reprezentare, care vorbeşte despre sine însuşi, în loc să vorbească despre lume. Ieri, însă, la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, am avut o surpriză foarte plăcută. Nu s-a întâmplat o minune, n-am văzut o capodoperă şi nu pot să zic că am rămas fără aer. Dar am văzut, în sfârşit, altceva.
  Mai precis, teatru de comunicare. Şi mă uimeşte fiindcă aşa ceva se vede din ce în ce mai rar pe scenele româneşti. Şi da, recunosc că pare ciudată o
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Piese contemporane româneşti la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  1. Fără happy end. Ornella Pireda, Ciro Rinaldi, Sharmilla Chowdury, Eileen Chubb, Ian Fosley, Alin Goga Mihăiţă, Claudiu Ţuţulan, Liviu Costache sunt oameni obişnuiţi. Locuiesc în Italia, Anglia sau România. La un moment dat, li s-a întâmplat să observe că acolo unde lucrau se întâmplă lucruri neobişnuite. Lucruri în afara legii.
  Ei şi alţii ca ei au sesizat că la locul de muncă se fură ca-n codru. Că nu se respectă regulile, procedurile sau regulamentele. Că unii colegi nu vin la serviciu, deşi sunt pontaţi ca fiind prezenţi şi sunt plătiţi pentru o muncă neprestată. Că alţii le fac treaba. Că nu se înregistrează în contabilitate facturi. Că se fac transferuri suspecte de bani către terţi cu care firma lor nu avea nici un contract legal înregistrat. Şi că respectivi terţi îşi au sediile în paradisuri fiscale. Că într-un consiliu regional oarecare consilierii angajează cheltuieli nesăbuite, achiziţionându-şi pe bani publici
  Citeste tot pe Adevărul
• În sala de spectacol, telefonul sună/ ora jumătate… de Iulia Popovici sursa: Adevărul
  Un om minunat şi o profesoară genială, regizoarea Sanda Manu se străduia mai demult să mă convingă să transform o parte din ce scriu în texte „educative“ pentru public. Texte în care spectatorii să poată afla, prietenos, cum să uiţi şi ce să cauţi la un spectacol. Şi ea, care şi-a dedicat toată cariera unui teatru în acelaşi timp rafinat şi accesibil, avea dreptate.
  Se pare, însă, că eu sînt prea elitistă pentru asta (mă rog, elitism în România tinde să însemne orice foloseşte un vocabular mai vast de 500 de cuvinte, inclusiv „şi“ şi „în“). Dar realitatea rămîne: dusul la teatru nu e ceva „natural“ şi nu ţine de reflex. Vineri seara, la finalul reprezentaţiei cu Oameni obişnuiţi de la Sibiu, cînd toată lumea aplauda în picioare, autoarea spectacolului, Gianina Cărbunariu, a venit şi ea pe scenă, chemată de actori. Neaşteptat, însă, ea a cerut două minute de linişte şi s-a adresat unor spectatori din primul rînd,
  Citeste tot pe Adevărul
• Don Quijote şi legile în vînt de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Recentul scandal mondial creat de documentele panameze a adus în prim-plan o fraudă gigantică, impresionantă ca dimensiuni şi implicaţii. Nu mai puţin nocivă este însă corupţia la nivel micro, cea de toate zilele, din instituţii publice, multinaţionale sau cămine de bătrîni.
  În recentul său spectacol de la Sibiu, Oameni obişnuiţi, Gianina Cărbunariu s-a preocupat de un nou tip de funcţionar: avertizorul de integritate/whistleblower (într-o traducere aproximativă: cel care suflă în fluier). Wikipedia îl defineşte drept „un informator, o persoană care aduce la cunoștința publicului sau autorităților activități imorale sau ilegale petrecute într-un departament guvernamental, o organizație publică sau privată, ori o firmă“. În România, Legea nr. 571 din 2004 restrînge cadrul de acţiune la sectorul public. Oricare ar fi aria de intervenţie, la nivel european se înregistrează puţine cazuri de avertizori de integritate. Raportul Comisiei
  Citeste tot pe Dilema veche