Regizorul Gianpiero Borgia a mizat pe ideea granițelor: de la cele geografice, la cele mentale. Piesa se constituie dintr-o suită de scene - de aici, o primă premisă: fragmentarul. Textul Occident Express vorbește și despre convențiile și minciunile pe care ni le asumăm și pe care dorim să le credem. Spectacolul e eclectic, la fel ca mono- și dialogurile pe care e construit: de la trecerea frontierelor la ideea conform căreia comunismul ar fi putut fi combătut cu ambalajele colorate occidentale, de la transformarea în afacere a memoriilor unui torționar (eliberarea lucrativă a conștiinței) la scene care fac apologia terorii.
O soluție regizorală inventivă e .nvestirea unor manechine, prezente mereu .n scenă, cu dublu rol: pe de o parte, ele creează un personaj important - mulțimea, pe de altă parte, remodelează și reg.ndesc spațiul prin (per)mutările lor. Lumina compune imagini frumoase cu siluete conturate sau țintuite între lumină și întuneric,
Citeste tot pe
Revista Orizont -pg.25
